Pepeni/Sîngerei/Bălţi/Republica Moldova/Europa/Pămînt

ONG Hyde Park a organizat la Pepeni pe 9 noiembrie, de ziua internaţională a luptei cu fascizmul şi antisemitismul o conferinţă în aer liber. De fapt întrunirea a început pe locul unde au fost executati sute de evrei în lulie '41, dar a continuat în sala de şedinţe a Primăriei. Au participat tineri, cei care nici n-au auzit sau ştiu doar vag ce şi de ce s-a întîmplat, dar şi cîţiva vîstnici, chiar şi primarul cu secretarul Primăriei, alţi cîţiva curioşi. De la şcoală a venit o singură profesoară...

Din delegaţia ONG Hyde Park făceau parte preşedintele organizaţiei, Oleg Brega, pepenean, Mariana Gălescu şi Grigore Grigoreac, membri ai Consiliului de administraţie HP. Au mai acceptat să participe dl Şabs Roif, preşedintele "Asociaţiei evreilor-foşti deţinuţi în lagărele de concentrare şi ghetouri naziste" şi liderul comunităţii evreieşti din Bălţi. În Buletinul informativ Hyde Park scriam peste cîteva zile:

  "De fapt am încercat să organizăm nişte dezbateri publice, ca să-i ajutăm pe cei care participă să se informeze mai bine şi să-şi facă o opinie proprie despre un fapt istoric despre care se vorbeşte prea puţin.

Pentru asta i-am propus să ni se alăture în delegaţie unor reprezentanţi ai diasporei evreieşti din Moldova.

Şabs Roif a vorbit pepenenilor nepărtinitor şi documentat despre fenomenul “holocaust” în general, dar şi despre particularităţile lui locale, el fiind originar de pe lîngă Rîşcani, unde numai bunăvoinţa şefului de post, apoi intervenţia unui preot inimos a salvat familia lui de la moarte sigură. Totuşi, cu durere, dl Roif a povestit cum a nimerit într-un grup de executaţi, dar a scăpat ca prin minune. Era un copil de numai 12 ani şi avea doar ”vina” de a se fi născut evreu.

Oaspetele de la Bălţi a povestit istoria monumentului care este înălţat de cîteva săptămîni în centrul satului. Pepenenii au vrut să ştie în mod special ce va fi scris pe placa comemorativă. Textul neutru a fost acceptat de săteni, dar faptul că inscripţia va fi în rusă şi română i-a nedumerit pe toţi.

Pensionarul Andrei Vulpe, fost profesor de istorie, martor al evenimentelor din sat, cel care a scociorît prin arhive ca să afle circumstanţele în care au fost executate zeci de familii de evrei la Pepeni pe 16 iulie 1941 a povestit consătenilor prezenţi ce a aflat de la alţi martorti şi din acte oficiale."

Dl Vulpe e obosit probabil să tot repete datele pe care le-a aflat sau crede că toată lumea le cunoaşte, deaceea a ales să povestească mai mult ca martor ce a văzut sau aflat din gura altor martori direcţi scene de groază din acele zile, dar nu tocmai relevante .

Îmi povestea că are multe documente la această temă, că a adunat material pentru o carte, că unii deja i-au laut manuscrisul să o editeze, dar unul dintre oaspeţi a arătat o schiţă de broşură în limba rusă care va găzdui şi un articolaş semnat de consăteanul nostru. Broşura va fi tipărită de asociaţia evreilor din Bălţi. Cea care se ocupă şi de monument. De fapt monumentul a fost făcut din banii oamenilor încă în anii '70 (am mai auzit că era altul, care însă a fost dus într-un oraş mare, aici rămînînd o lucrare de beton, simplă), doar placa inscripţionată o va confecţiona comunitatea evreilor bălţeni. Ei cică au primit o donaţie din America de cîteva mii. Cam mulţi bani pentru cît şi-au propus să facă, şi cam greu merg lucrările. Totuşi cred că e bine şi aşa, aveam însă aşteptări mai mari de la titlul de carte "O istorie penibilă", enunţat de dl Vulpe în discuţii particulare. Poate altă dată.

Oricum, cazul familiei subprefectului de Bălţi care a fost căsăpită în circumstanţe dubioase la fîntîna de lîngî Romanovca (iazul de la Dumnezeu?) a cutremurat toată asistenţa, mai ales întîmplarea cu copilul de 11 ani care a evadat şi s-a adăpostit cîteva zile la stîna din marginea satului, apoi a fost turnat la poliţie, adus în sat şi executat în spatele casei rudelor sale, departe de ochii lumii. Dl Vulpe spune că băiatul era de vîrsta lui, s-au jucat împreună. Deaceea s-a speriat cînd copiii i-au semnalat ieşirea la suprafaţă după inundaţiile din '90-'92 a unor oseminte de copil exact pe locul unde a fost îngropat de jandarmi (în centrul satului), totuşi a găsit puteri să le adune pe toate şi să le ducă lîngă osemintele părinţilor lui.

Maturii din sat cunoşteam cam tot ce s-a povestit acolo, completau mereu informaţia, aveau răspunsuri la toate întrebările, părea că au venit doar să supravegheze buna desfăşurare a conferinţei. De altfel, şi poliţiştii din sat au intrat de cîteva ori în sală, pe rînd, cam toţi.

Vreau să mai observ la final că în sat au fost afişate cîteva zile anunţuri cu data, locul şi tema dezbaterii, dar dintre săteni n-a venit aproape nimeni în mod intenţionat. Şi în şcoală s-a ştiut, unor profesori chiar eu le-am amintit, cu cîteva minute înainte, dar n-am văzut la eveniment decît pe dna I.Ciumac sincer curioasă să afle ce s-a întîmplat.

Greşelile pe care le uităm riscă să se repete.

  Oleg Brega, 18 noiembrie 2004

Galerie foto |  file de istorie |  listă de discuţii | versuri şi proză  

Dacă vreţi să vă abonaţi simplu şi rapid introduceţi în căsuţa de mai jos adresa Dvs email şi apăsaţi pe buton, veţi primi un mesaj în care veţi fi întrebaţi dacă sigur vreţi să vă abonaţi la lista de discuţii Pepeni, printr-un simplu replay confirmarea vă va aduce printre cei abonaţi deja. Într-un alt mesaj veţi primi instrucţiuni de folosire a instrumentelor de comunicare pe yahoogroups. Dacă vreţi să ne scrieţi prin email e bună adresa: pepeni@ brega.org , pentru poşta simplă adresa e: MD 2000, CP1. Curaj!

Începînd cu 15 ianuarie 2004, în cinstea conectării satului la reţeaua globală începem editarea buletinului informativ PEPENI. Deocamdată nu are un nume bătut în cuie dar va încerca să apară cît mai des, poate chiar lunar, să fie cît mai bogat în materiale (deci poate scrie oricine doreşte, orice crede că va fi interesant pentru pepeneni sau oaspeţii satului) şi să bucure pe toţi cititorii.
Iar din 29 mai adăugăm pe site o secţiune de creaţie artistică pepeneană. Mai exact avem de la copiii talentaţi din sat.

Primul număr, despre toate... Numărul doi, cam sărăcuţ... Numărul trei, de unul singur o.b Numărul patru, tot de unul singur o.b Ultimul număr, e greu...

Înapoi Înapoi la prima pagină