Premiere     În montare     Briefly    Biblioteci     Festivaluri     Uniunea Cineastilor

	Interviuri

	u     ti

	Teatru     Film    Recenzii

	Teatrala     De film

Premierele stagiunii

Take, Ianke si Cadar

Imagine din spectacolul "Take, Ianke si Cadar". Teatrul National "Mihai Eminescu" din Chisinau. Take - Ion Mocanu, Cadar - Vitalie Caraus, Ianke - Vitalie Rusu.

Victor Ion Popa, cunoscut om de teatru, mai ales in perioada interbelica, a semnat mai multe opera de rezistenta. Printre ele si piesa “Take, Ianke si Cadar”, scrisa in 1933. O comedie care, iata, peste ani, vine sa completeze repertoriul Teatrului National “Mihai Eminescu” din Chisinau.

“Take, Ianke si Cadar” este considerata, pe buna dreptate, o capodopera, fiind si una din piesele remarcabile ale comediografiei romanesti. Si la ora actuala,  dar si in trecut, aceasta piesa a fost mereu in atentia regizorilor.  O versiune a sa devenita antologica a fost cea cu Fintesteanu-Giugaru-Anghelescu. Dupa care au intrat in scena “cei trei muschetari”, adica Radu Beligan, Marin Moraru si Gheorghe Dinica. Spectacolul cu aceasta distributie s-a jucat la Teatrul National din Bucuresti cu sala plina ani de-a randul.
La Chisinau “Takhe, Ianke si Cadar” a vazut lumina rampei pentru prima oara in 1960, avandu-i ca interpreti pe actorii Constantin Constantinov, Arcadie Placinta si Trifan Gruzin. Spectacolul a fost regizat de Valeriu Cupcea si s-a mentinut in repertoriu un timp indelungat.

De ce astazi aceasta comedie a devenit necesara Teatrului National “Mihai Eminescu”? Raspunsuri pot fi mai multe. Unul din ele este, ca va avea audienta la public, indiferent de varsta si categorii sociale. Un altul, ca genul comediei e un gen “gustat” de spectatori. Dar cel mai important, este mesajul uman care devine, cu trecerea anilor, tot mai puternic si tot mai necesar. Este pacat, daca nu chiar regretabil, ca unii  oameni de teatru din generatia mai tanara nu au inteles acest lucru si chiar si-au exprimat dezinteresul fata de aceasta piesa, calificand-o drept ceva bun de aruncat la cosul cu gunoi. Dar ce propun ei in loc? Nimic.
Intr-o lume plina de conflicte, de neantelegeri, de ura si intoleranta, aceasta piesa transmite caldura, sentimente, e plina de umor si replici spumoase. Este un vis care devine realitate gratie interpretarii artistice, indeosebi a celor trei personaje: Take, Ianke si Cadar: un roman, un evreu si un turc. Pusi de autor sa locuiasca alaturi, sa practice acelasi mestesug, sa impartaseasca bucuriile si necazurile si sa-si traiasca viata la vedere. Toti trei stiu totul unul despre altul. Taine nu exista. Dar exista fantezia autorului, inventivitatea creatoare si de aici povestea capata un alt continut. Fiindca ei nu sunt doar negustori, ci si parinti.

Spectacolul prezinta o constructie temeinica. Actiunea se desfasoare cum a fost gandita de autor. Asa a procedat si Vitalie Rusu, regizorul spectacolului. Care este si interpretul  lui Ianke si nu a intervenit in text. Celelalte roluri sunt interpretate de Ion Mocanu (Take) si Vitalie Caraus (Cadar). In distributie mai cititm: Ilie – Petru Oistric, Ionel – Alexandru Plesca, Ana – Ina Surdu, Safta – Angela Caraus. Exista si distributia a doua: Cadar – Nicolae Gherec, Take – Constantin Adam, Ianke – Nicolae Darie, Ilie – Nicu Suveica, Ionel – Iurie Radu, Ana- Irina Vacarciuc, Safta – Cornelia Maros.Scenografia este semnata de Petru Balan, selectia muzicala - Alexandru Tarsu.

Nimic iesit din comun nu se intampla in acest spectacol. Cu toate acestea, trairile personajelor, ironiile lor, dar si o dragoste omeneasca pe care nu o poti ascunde te captiveaza si te bucura pana la lacrimi.

Spectacolul "Take, Ianke si Cadar"" este un model de intelegere intre oameni, de gasirea acelui echilibru care creaza pace si buna intelegere. Pentru aceasta calitate spectacolul merita sa fie vazut si aplaudat.

Larisa Ungureanu