Premiere     În montare     Briefly    Biblioteci     Festivaluri     Uniunea Cineastilor

	Interviuri

	u     ti

	Teatru     Film    Recenzii

	Teatrala     De film

Premierele stagiunii

Fratii Karamazov

La Teatrul rus “A.P.Cehov” din Chisinau a fost jucata la sfarsitul lunii decembrie premiera spectacolului “Fratii Karamazov” de F.Dostoievski (dramatizare si regie Alexandru Vasilache).

Alexandru Vasilache nu monteaza pentru prima oara “Fratii Karamazov”. Initial, spre sfarsitul anilor 90, pe cand era director la Teatrul National “Mihai Eminescu” din Chisinau a venit cu prima sa versiune scenica, un spectacol fantezist,  de iluzie, zbor, lacrimi si durere dupa romanul lui F.Dostoievski. Din pacate, s-a jucat putin, regizorul parasind teatrul si plecand cu o buna parte din actori la Bucuresti. Acolo, la Teatrul Odeon, in 2001, a montat iarasi “Fratii Karamazov”, spectacol inalt apreciat de criticii bucuresteni

Dupa mai multi ani, regizorul revine la idea de a monta pe scena Teatrului rus “A.P.Cehov” acelasi spectacol. Dar oare este acelasi? Nici pe departe! Alexandru Vasilache nu are obiceiul de a “trage la xerox” aceeasi varianta scenica, schimband doar actorii. De fiecare data, si aici ma refer si la “Visul unei nopti de vara”, montat absolut diferit la Teatrul National “Mihai Eminescu” si, in vara trecuta, la Teatrul rus “A.P.Cehov”, unde este si director artistic.

Nu-mi amintesc cine a semnat scenografia la prima versiune a “Fratilor…”, dar era foarte sumara, practic, s-a jucat in spatiu gol, daca nu laum in consideratie cateva obiecte de recuzita si scranciobul Marelui Inchizitor, jucat de Emil Gaju, care purta o uriasa mantie rosie ce lasa in urma sa, cand era purtat pe sus,in zbor, o uriasa coada de foc.

De data aceasta avem de-a face cu o versiune mult mai apropiata de roman. Se pare ca regizorul si-a propus nu atat o dramarizare, cat o adaptare a romanului, straduinu-se sa nu-i scape nimic. De aceea, avem multe dialoguri, monologuri,uneori lungi, treceri de la un plan la altul, un procedeu cinematogrfaic la care adesea recurge regizorul in spactacolele sale de teatru. Pe scena se desfasoara o actiune mult mai desfasurata in care sa incapa tot dramatismul prin care trece familia, tatal si cei trei feciori Karamazov, tensiunile care apar in relatiile lor, diferenta de principii morale si convingeri religioase care, pana la urma, sfarseste cu o tragedie: omorul tatalui lor.

De mentionat scenografia foarte mobila si misterioasa semnata de pictorul Iurie Matei, unde apare simbolistica religiei crestine in care unii cred, apoi dispare si in locul uriaselor icoane ramane o pata, nimic, fiindca alte personaje nu au credinta in Dumnezeu. Spectacolul duce la ideea prezentei si a lipsei de credinta. Prezenta credintei il inalta pe om, lipsa ei il duce direct in infern.

Mentionam jocul actorilor Vladimir Zavalennii (Fiodor Karamazov), Constantin Haret (Dmitrii Karamazov), Silvia Luca (Grusenka), Veaceslav Cebotari (Alexei Karamazov), Iana Lazar (Liza), Alexei Machevnin (Pavel Smerdeakov) s.a.

Desi spectacolul dureaza apoximativ trei ore, el mentine treaza atentia spectatorilor, fiindca reuseste sa sensibilizeze publicul prin ideile care le promoveaza si care devin tot mai actuale.

Larisa Ungureanu