Dialoguri

Nina Mazur: A fi critic de teatru se cere sa ai o onestitate impecabila

Va rog sa va prezentati.
Ma numesc Nina Mazur, sunt critic de teatru, vice-presedintele Forumului Monoteatru, membru al Consiliului de pe langa Institutul Intenational de Teatru UNESCO, director artistic al mai multor festivaluri internationale, am absolvit GITIC, studiul teatrului. Originara din Ucraina. Locuiesc de mai multi ani in Germania.

As vrea sa discutam despre profesia de critic de teatru. Ce inseamna sa fii critic de teatru?
Adesea imi pun si eu aceasta intrebare si incerc sa gasesc un raspuns. In opinia mea, critica de teatru este oglinda-oglinda. O sa explic aceasta stranie formulare. Daca luam in consideratie ca teatrul este o oglinda in care se reflecta societatea, atunci criticul este persoana care se uita in aceasta oglinda si vede nu doar imaginea vietii reflectate, ci se vede pe sine, vede oglinda sufletului sau. Deaceea critica de teatru este o profesie foarte subiectiva. Adica, este ceea ce esti tu insuti. Din acest considerent, a fi critic de teatru se cere sa ai o onestitate impecabila.

Tocmai la aceasta tema as dori sa continuam dialogul nostru. Exista oare bariere etico-morale peste care nu se poate trece, si criticul trebuie sa se opreasca? Aceasta se invata sau criticul trebuie sa le aiba de la nastere?
Kant spunea ca cerul instelat e vesnic. La fel, sunt vesnice si legile din firea noastra care ne fac sclavi. In sensul frumos al cuvantului. Un om cinstit este purtatorul unor astfel de legi. Kant presupunea ca le avem de la Dumnezeu, de la fortele superioare sau de la natura. Eu cred ca un om cinstit le are, in egala masura, de la natura. Desigur, la mijloc mai e si educatia, in primul rand, educatia din copilarie, apoi onoarea profesionala, adica persoana data se formeaza in conditii anumite, determinandu-si pozitia fundamentala de viata, adica, ce este important pentru el. Daca pentru un critic de teatru important este propria persoana, bunastarea, linistea sa, viata si sanatatea sa si a oamenilor apropiati lui, care, desigur, nu este o crima, toate acestea in principiu sunt bune. Dar daca de rand cu cele enuntate mai sus, un loc de frunte nu ocupa soarta tarii sale, a culturii ei, iar in sensul larg –  a culturii universale, daca criticul isi spune: eu sunt o creatura mica, nu sunt un geniu, ca mine sunt multi, eu nu-s facut sa fiu erou, de ce sa-mi consacru viata unor idealuri inalte, caci sunt un om marunt si nu pot face mare lucru pentru omenire, mai bine ma gandesc la propriile intresele si la interesele familiei mele. Pai bine, daca asa stau lucrurile, atunci acest om se afla in afara profesiei. Profesia de critic cere sa te jertfesti. Ea prevede un sistem de valori morale, in care propria bunastare ocupa ultimul loc, iar pe primul locse claseaza Onestitatea. Cu litera mare. Om ideal nu exista, noi intelegem acest lucru. Criticul e si el un om ca toti oamenii. El poate avea preferinte, simpatii si antipatii, mai mult, el sustine si promoveaza anumite sisteme culturale, inclusiv teatrale pe care le impartaseste. Toate astea se afla in limitele normelor etice. Dar inchiderea fata de tot ceea ce nu-ti este apropiat sau nu face parte din cercul tau professional si nu te poate angaja – aceasta e o tragedie pentru un critic, e o pozitie antiprofesionala. Important este sa nu te vinzi. Desi, peste aceasta limita se paseste usor. Dar atunci…

Nina Mazur (in stanga) alaturi de criticii Angelina Rosca (R.Moldova), Mircea Ghitulescu (Romania), Larisa Ungureanu (R.Moldova), Cristina Modreanu (R.Moldova) s.a. in incinta Teatrului rus "A.P.Cehov". Festivalului National de Teatru, Chisinau, 2 - 8 decembrie 2009.

Ce anume ii uneste pe critici? Care sunt foarte diferiti, din diferite tari.
Chiar si criticii care nu sunt un model de inalta moralitate profesionala, chiar si in acest caz, pe toti ne uneste dragostea pentru teatru, fara aceasta dragoste nu poti sa-ti alegi o astfel de profesie. Daca criticul e profesionist, dragostea fata de arta teatrala il caracterizeaza.
Cum se formeaza un critic profesionist?
In Europa nu exista profesie de critic de teatru sau de studiul teatrului. Nu este. Acolo se intalneste profesia de filosofie si filologie sau filosofie si literatura. Cand eu spun ca sunt membru al Centrului German a Asociatiei Internationale de Critici, pe mine ma corecteaza, ati uitat sa spuneti critici de teatru. Acolo nu exista Asociatia Criticilor de Teatru, acolo este Asociatia Internationala a Criticilor, iar in cadrul acestei Asociatii exista mai multe sectii. De exemplu, eu sunt membra a doua sectii: de teatru si de balet. In acesata Asociatie intra critici din domeniul arhitecturii, muzicii, literaturii, exista sectii de literatura si dramaturgie ca gen aparte, adica critic de dramaturgie.

La noi totul e altfel. La noi exista uniuni de creatie. Fiecare cu domeniul sau.
Da, aici lucrurile stau altfel. Noi am avut posibilitatea sa absolvim institutii de invatamant de teatru specializate in studiul teatrului. Aceste institutii de profil exista si in present. Acolo sunt jurnalisti care scriu despre teatru si care sunt stimati pentru activitatea lor in acest domeniu.

Intr-o mare de flori in Germania.

De unde se iau la ei critici de teatru profesionisti, fiindca noi ii cunoastem, ne intilnim si constatam ca au un nivel inalt de profesionalism. Cum se explica acest fapt?
In Europa criticii de inalt profesionalism nu sunt oameni tineri. De regula, ei ating varsta de 40 de ani si dupa 40. Un Europe un tanar care si-a ales critica de teatru, face doar primii pasi. La baza activitatii sale sunt studii universitare umanitare, de regula,  in domeniul filosofiei si literaturii. Avand aceste studii, persoana respectiva construieste ca autodidact o suprastructura care-i permite sa se ocupe de ceea ce-si doreste. Fiind prezenta la multe festivaluri, am atras atentia ca in tarile care au facut parte din Uniunea Sovietica s-a pastrat un fel de pietate in fata criticii teatrale muscovite. In genere, la festivaluri vin critici de varsta medie sau critici de o varsta mai inaintata. Printre ei, insa, se evidentiaza criticii moscoviti care sunt tineri, dar au o pregatire temeinica si demonstreaza profesionalism. Ceea ce inseamna ca studiile speciale in domeniul respectiv isi au sens. Acesta este rezultatul unei scoli. In Europa criticul de teatru are o tribuna. Cum ajunge el la aceasta tribuna? Trimite articlolele sale la mai multe reviste perstigioase. Daca e talentat, scrierile sale vor fi publicate. Nu e nevoie de protectie. Au rubrici, criticii sunt platiti bine. In vechea Europa poti trai din aceasta profesie. Dar mai exista ceva. Aici, dar si in alte republici ex-sovietice, oricine isi doreste poate deveni critic de teatru. Parintii lui pot fi simpli muncitori. Dar fata sau baiatul a vrut, a venit, a intrat, a invatat. In acest spatiu, criticul de teatru nu va fi bogat, dar isi va parctica profesia si treptat va fi stimat de comunitate. In Europa aceasta profesie o aleg persoanele din elita intelectuala si foarte bine asigurata din punct de vedere material. Este imposibil sa-si imagineze cineva ca sotia sau fiica nu se stie cui isi poate inchipui ca va duce un trai decent, devenind critic de teatru. E un gand necugetat. Aceasta e o profesie pentru oameni alesi. Profesia de filosof, filolog, critic, jurnalist e o profesie predestinate oamenilor inteligenti. Ca sa devii profesionist in acest domeniu, a trebuit sa studiezi. Iar o munca ce necesita studii superioare, trebuie sa fie platita foarte bine. La noi, ca sa ma exprim asa, fiindca cunosc foarte bine realitatea, lucrurile stau cu totul altfel. Dar sa revenim la sistemul de valori. Eu cred ca pentru 98% din tovarasii de profesie ideea e mai scumpa. Si, cine stie, poate ca in lumea ideilor umbrele pe care le lasa soarta noastra sunt mult mai lungi, decat umbrele celor care traiesc in lumea valorilor materiale.

Adica, fiecare din noi alege.

Exact!

A dialogat,
Larisa Ungureanu

7 decembrie 2009

P.S. Nina Mazur a fost invitata la Festivalul National de Teatru (2 - 8 decembrie 2009) in calitate de expert.