Interviu
Portretul familiei pe fundalul crizei
Tema familiei e sustinuta de specialisti in domeniu. Publicam mai jos doua interviuri care ar permite sa cream o imagine a familiei contemporane.
 |
Larisa Cuznetov: “Nimic iesit din comun nu se intampla cu familia noastra!” |
Interviu cu Larisa Cuznetov, doctor habilitat in pedagogie, profesor universitar la Universitatea Pedagogica de Stat “Ion Creanga"
Doamna Cuznetov, ce se-ntampla in prezent cu familia noastra?
In primul rand vreau sa evidentiez niste lucruri pozitive in evolutia familiei, dar si unele aspect care au un character negativ. In evolutia pozitiva a familiei vreau sa mentionez, ca familia se creaza acum treptat si nu imediat, dintr-o dragoste axata pe pasiune mai mult, pe emotii, sentimente, pe jocul hormonilor, la o varsta prea frageda. Au inceput in ultimuu ani sa fie create familii la o varsta mai matura, mai pregatita din punct de vedere psihologic. Tinerii de varsta 24-27 ani sunt axati intai de toate pe responsabilitate, intlegerea si constientizarea importantei familiei si chiar si a viitorului copil. De ce spun asa? De-atat ca in evolutia familiei se observa cateva etape. Prima etapa este rodajul sau asa-numita luna de miere. Nu inzadar se pune accentual pe luna de miere. Anume in perioada aceasta se desfasoara asa-zisul rodaj (mai brutal ar fi:cine pe cine?) Se contureaza de pe acum persoana care va conduce familia, adica se va ocupa de managmentul ei, al relatiilor, al conducerii gospodariei, al conducerii relatiilor cu rudele, adica persoana cea mai importanta in familie. Vreau sa mentionez ca acest rodaj nu este adoptat de parteneri pentru toata viata. In functie de anumite situatii si context rolul de conducator in familie este normal sa se schimbe Si in acest context se observa in ultimul timp momente mai pozititve. Daca in familia noastra, traditional, capul familiei era barbatul, acum noi avem o multime de familii unde nu este cap ca atare sau capul este femeia sau se schimba, adica relatia dintre cap si alt partener se schimba, este mutuala. Si asta este foarte bine. De ce? Va argumentez. Vine perioada cand familia asteapta primul copil. Femeia este gravida, trebuie sa aiba grija de sine, de viitorul copil, apoi apare bebelusul care necesita o mare atentie. Ea nu mai reuseste sa conduca cu toate treburile familiei, fiind orientate la cresterea si ingrijirea copilului. La varsta frageda, oricat de mult am implica barbatul, caci cum n-ai da, dar barbatul nu naste, nu alapteaza, aici femeia ocupa locul primar. Nu in zadar se spune “suflet de mama”, “inima de mama”, “mama a dat viata”. Anume in aceasta perioada se contureaza rolul tatalui ca un adevarat cap, care trebuie sa aiba grija nu numai de nevasta sa, dar si de acel copilul adus pe lume. Din momentul aparitiei copilului savantii considera ca se naste familia. Pana la aparitia copilului caminul acesta poate fi numit cuplu, dar nicidecum familie. In continuare familia trece prin diferite etape. Sigur ca si prin crize. Exista mai multe crize pe parcursul construirii familiei. Cele mai evidente se manifetsa la trei ani de la casatorie, desi, poate incepe mai inainte sau mai tarziu, dar asa se spune: criza de trei ani, apoi este criza de sapte ani, o criza dificila, apoi criza de mijloc, aproximativ la al 14 - 16 an al vietii in familie.
De ce totusi diverse institutii, ong-uri, inclusiv Ministerul Muncii si Protectiei Sociale “striga” SOS: se distrama familia! Inregistram cupluri destramate, copii parasiti. Ce se intampla acuma cu familia noastra?
Nimic iesit din comun nu se intampla cu familia noastra! Ca tipa ong-urile, alte institutii, e bine, las-sa tipe. N-au decat! Vreau sa va spun ca dintoteauna au existat asmenea perioade. Este un savant englez, caruia-i spune Hans Eysenck, un psiholog extraordinar. S-a nascut la incepututl secolului XX, in 1916 si a facut o vasta cercetare in arealul european. El insusi a trecut printr-o experinta dureroasa in viata de familie, dar si in anturajul in care se afla se vorbea in permanenta despre erodarea familiei. Eysenck a facut o analiza statistica pe parcursul a doua secole si jumatate. A luat cam trei generatii: 70 – 70 – 70 de ani. Si sa vedeti la ce concluzie interesanta a ajuns dansul! Luam o diagram unde avem 100%. Dumnealui a observant ca aproximativ 25% din familii de la bun inceput sunt durabile, aici ambii parteneri se straduie sa edifice familia. In esenta, nu exista familii fara conflicte, dar depinde ce fel de conflicte sunt. Cercetatorul accentueaza asupra faptului ca fiecare persoana trebuie sa-si gaseasca omul sau. El considera ca circa 25% chiar de la bun inceput sunt educati corect si si-au gasit oamenii lor. Cea mai trainica familie, in viziunea sa, este acolo unde exista complementaritate, adica sotii se completeaza reciproc, desi se spune ca se atrag opusurile. Da, se atrag, dar nu se stie pe cat timp. Alte 25 % sunt familii durabile in esenta, dar cu anumite conflicte care necesita ajutor din partea specialistilor. Aceste familii rezista. Deci, cam 50% de familii sunt armonioase si durabile de la bun inceput. Alte 23-25% sunt familii problematice. Daca partenerii inteleg acest lucru si solicita ajutor, consiliere psihologica, psihopedagogica, psihoterapeutica si se adreseaza la specialist si nu, cum la noi
La babe, vrajitoare…
Da, si la babe, cum ziceti. Dar cel mai indicat este sa se adreseaza la institutia nanasilor, daca nanasii sunt alesi nu in functie de bogatie, ci dupa criterii de moralitate, adica ei insisi sunt o familie armonioasa, un exemplu de cuplu fericit si pot servi ca model. In consecinta, aceste familii supravietuiesc, avand un sprijin solid. Nu toate, ci cam 14 – 17 %, dar supravietuiesc, restul se destrama. Cam 23 – 25% se destrama de la primii ani de viata, iar daca nu s-au destramat atunci, cu siguranta se intampla mai tarziu, in timpul crizei de mijloc a familiei. Copiii nu mai sunt mici, au 14 – 15 ani, au iesit din perioada cea mai dificila. Cand copiii ies din varsta adolescentei, aceste familii se destrama. Si acest lucru este normal!
Deci, conform acestui diagnostic, noi ne confruntam in prezent cu aceasta situatie. Iar familiile unde un parinte este plecat au toata sansa sa se destrame…
Exact! Cercetarile mele arata ca anume asa se configureaza tabloul acestor familii. Eu ofer consultatii la liceul “Iulia Hasdeu” din Chisinau si am efectuat pe teren mai multe analize a familiilor. Din familie nimeni nu pleaca pur si simplu asa sau daca pleaca si familia nu se afla in criza, sotii nu pot sta mult timp despartiti. Cel care pleaca, dupa un timp, il ia si se pe celalat, la fel, isi aduc si copiii si astfel familia se reintregeste. Sau se intorc inapoi si continua viata aici, alaturi de familie. Dar daca in aceasta familie a fost de la inceput ceva putred, fiecare se maturizeaza intre timp si simte ca sotul sau sotia nu este omul lui, nu au nimic comun in esenta, chiar daca la mijloc sunt copii. Cine a vazut documentarul “Tainele dragostei” – cercetari visavi de dragoste - a inteles ca dragostea ca sentiment, ca relatie interumana tine de la 18 luni pana la trei ani, adica in rastimpul cand, dupa parerea savantilor, copilasul este mic si necesita maxima atentie din partea ambilor parinti. Dupa care relatiile se racesc, sotii se pot desparti, iar copilul ramane cu unul din parintii care este vrednic sa-l creasca si sa-l educe.
Vasazica, nu trebuie sa facem mare panica in jurul acestor familii din care a plecat un parinte. Societatea, in viziunea dumneavoastra, ar trebui sa se obisnuieasca cu faptul ca familia este o mare responsabilitate, iar tineretul de la bun inceput trebuie orientat spre niste valori ale familiei. Care sunt acestea?
Aveti dreptate! Nu este cazul sa intram in panica. Cat despre valori, in prim-plan in majoritatea tarilor se pune sanatatea – sanatatea fizica si psihica. Pentru a crea o familie, ambii parinti trebuie sa fie sanatosi fizic si mental, fiindca e vorba de urmasi, iar acestia trebuie sa fie sanatosi. La noi deseori nu se stie, cine au fost descendentii, poate alcoolic sau bolnav psihic ori au utilizat droguri sau alta maladie ereditara au avut, sa zicem, diabet de la care apar foarte multe probleme sau poate au existat malformatii, handicapuri psihice. In marea majoritate a cazurilor, aceste familii se destrama. Dar sunt cazuri cand apar in familii copii handicapati si aceste familii devin durabile, puternice. Acolo unde este dragoste reciproca si stima, unde, cum zic eu, exista compatibilitatea si atractia sufletelor, a caracterelor, felul de a fi al partenerului de viata, cat si compatibilitatea fizica sau sexual, aceste familii rezista oricaror incercari ale vietii. Daca aceste componetene sunt prezente, nu coteaza care este procentajul, atunci e durabil sentimental, apare responsabilitatea sau ceea ce savantii numesc o dragoste matura, inteleapta, o dragoste axata pe responsabilitate. Si atunci aceste familii supravietuiesc. Dar daca nu sunt la baza aceste lucruri, de unde sa supravietuiasca familia!? Important este sa intelegem ca daca nu am intalnit omul potrivit si daca nu am fost in stare sa construim relatii normale, armonioase cu un partener, nu inseamna ca e sfarsitul lumii. Mergem inainte, cautam, invatam din propriile greseli.
Dar cum sa invete tinerii sa construiasca relatii armonioase? Poate ca in familie au vazut violenta, ura…
Foarte simplu! Tanarul sau tanara sunt persoane constiente. Eu pledez pentru ca tinerii sa nu se grabeasca sa-si creeze familii, dar sa acumuleze experienta de comunicare: fetele cu baietii, baietii cu fetele. De diferite varste, tip de caractere, fiindca aceasta e normal. Daca ei nu vor acumula experinta de comunicare, de relationare cu genul opus, cine o va face in locul lor?! In caz contrar, apare alt tip de relatii, relatii intre personae de acelasi gen. Eram in Danemarca, in Parlament, cand a fost luata decizia de a permite unui cuplu de femei lisbiene sa adopte un copil. Ei bine, eu sunt impotriva unor asemenea decizii si sunt constienta de ce. Stim foarte bine ca modelele educa, fie ca e vorba de model comportamental, fie educativ sau de relationare, dar acest model ne educa.
Bine, dar ce te faci cu tinerii care cresc intr-un anturaj nociv?! Ei nu au posibilitate sa invete, sa se autoperfectioneze…
Fiecare este constient si trebuie sa-si aleaga mediul potrivit, daca vrea sa traiasca bine, sa aiba o familie buna, copii sanatosi. Fiecare trebuie sa-si aleaga modelul care-i convine si-i corespunde. Nu putem vorbi de existenta unui model absolut. Da, sunt copii care se nasc in familii negative si ei absorb acest model odata cu laptele mamei. Noi insa vorbim de persoane mature si constiente, care pot lectura, care pot sa se intereseze, sa se consulte, care doresc sa se schimbe si inteleg acest lucru. Fiecare trebuie sa cunoasca valorile si nonvalorile unei famili.
Ati spus ca valoarea cea mai de pret in familie este sanatatea. Care sunt celelealte valori?
Urmatoarea valoare este responsabilitatea, dupa care urmeaza tendinta spre autoperfectionare. Nu intamplator in prezent se abordeaza problema educatiei permanente, a formarii continuie a personalitatii umane. In jur sunt atatea schimbari – si sociale, si economice, si politice, incat noi nu putem sta pe loc. Noi trebuie sa ne adaptam la aceste schimbari. Doar se stie ca din punct de vedere energetic, daca omul nu lucreaza asupra sa, energia sau campul biologic se epuizeaza. Atunci cand omul depune efort, el simte ca renaste, devine mai puternic, in fata i se deschid noi orizonturi. Care este semnificatie mantuirii in religia crestina? Perfectiunea spirituala! Noi ar trebuie sa imbinam pragamatismul cu valoarea spirituala. Fiecare om trebuie sa-si cunoasca bine capacitatile, dar si punctele sale vulnerabile si sa lucreze asupra lor. Important este sa dorim. Trebuie sa citim, acum avem la indemana si internetul, slava Domnului!, avem de unde invata!
Acum vreau sa va pun o intrebare care putin iese din cadru, dar, oricum, tot la familie ajungem. E vorba de nunti. In ultimul timp au devenit atat de fastuoase, de parca se marita si se insoara regi si regine. Spunet-mi, va rog, este un semn bun pentru familie?
Cred ca e un semn al timpului, cand a inceput sa se evidentieze patura sociala mai bogata. Eu consider ca cea mai mare bogatie e morala, sufletul omului, adica acele valori care nu se trec. Bogatia n-o s-o luam cu noi. Uitati-va ce se face in tarile cu adevarat bogate. Omul daca e bogat e numaidecat si filantrop. El face lucruri bune pentru semenii sai.
Dar la noi?
La noi n-au ajuns inca la acel nivel, fiindca bogatia multora nici macar bogatie nu este, ci niste venituri fie muncite, fie acumulate pe cai necinstite. Parintii mei, de exemplu, au fost educati sa se imparta cu cineva, chiar in anii de foamete ei isi imparteau portia pe care o primeau de la scoala ca invatatori cu cei din jur, fiindca asta venea din educatie, din morala, din credinta. Bogatiile de azi nu au ajuns din generatie in generatie, doar noi intelegem ca ele nu s-au facut pe loc curat.
Da, asa e! Dar culmea e, ca acum tinerii vor sa-si faca nunti bogate, chiar si in sate. Vrem noi sau nu vrem, dar societatea s-a divizat pe categorii sociale, pe de o parte, dar pe de alta, toti, chiar si cei cu venituri modeste, vor sa fie deopotriva cand e vorba de nunti, cumatrii… Ce semnifica asta?
Cum a zis si Dimitrie Cantemir, moldovenii sunt semeti din fire! Vecinul a facut iar eu sa nu fac?! Cam asa vine. Cred ca e o trasatura specifica pentru moldoveni.
Dupa mine, e trecatoare, fiindca semetia aceasta nu ne-a caracterizat in toate timpurile…
Sunt de aceeasi parere. Cand oamenii vor intelege cu adevarat esenta valorilor binelui, adevarului, sacrului, frumosului, iar copiii de la o varsta frageda vor avea in fata anume aceste valori, dar nu banul si averea, atunci lucrurile vor lua o alta intorsatura. Mentalitatea trebuie formata in baza valorificarii unor experiente pozitive, benefice pentru societate.
Care este rolul statului in acest context?
Sa investeasca in educatie, in instruire. La universitatea “Ion Creanga” avem cursuri Educatie pentru familie, Educatie pentru etica familiala, avem un sir de cursuri dedicate familiei, cred ca acelasi lucru l-ar putea face si Universitatea tehnica, Universitatea Agricola. La medicina, stiu, au asemenea cursuri, dar nu toate institutiile de invatamant introduce, si-i pacat. Un sociolog englez pe nume Wily care era si antropolog, a cercetat peste 80 de civilizatii si a ajuns la urmatoarea concluzie: atunci cand familia este axata pe valorile morale si exista strictete in relatii, ea isi indeplineste functiile sale – psihologica, culturala, biologica, economica, sociala – aceste societati infloresc, devin bogate. Din clipa cand familiei nu i se acorda atentie, acea societate, acea civilizatie dispare.
Credeti ca trecerea de la o societate la alta a avut un impact asupra familiei? Ce-am putea lua din trecut pentru a pastra si a transmite copiilor, nepotilor?
Cred, sunt convinsa ca aceasta tranzitie a influentat negativ asupra familiei. Daca ne amintim de anul 1984, cand a fost efectuata pe timpul lui Gorbaciov reforma in invatamant, atunci prima data, a fost introdusa disciplina Psihologia si etica relatiilor familiale. Si n-a fost intamplator, a fost un semn, fiindca familia si in perioada sovietica se confrunta cu multiple probleme. Amintiti-va insa cate lucruri positive, mai ales in anii 80, se faceau visavi de educatia copilului, de familiile monoparentale. Si in present Rusia face niste lucruri pozitive pentru familie. Cat pledez eu pentru ca sa avem Anul Familiei!
In Transnistria anul 2009 este declarat Anul Familiei!
Bine ca i-a ajuns capul! Sa fi avut si noi un An al Familiei, cum a fost in Rusia, ne-am fi ales cu multe realizari frumoase, cum s-a intamplat in Rusia: sarbatoarea familiei, sarbatoarea Fevroniei si a lui Petru, au initiat capitalul matern, etc.Uitati-va ce filme au rusii! Daca ati observat, ultimele lor seriale se axeaza pe problematica familiei, pe relatiile frumoase intre soti, intre parinti si copii. Are loc promovarea valorilor familiale! Iar anul 2010 in Rusia va fi declarat Anul Invatatorului. Atat timp cat statul nu are grija ca aceste prioritati valorice sa ocupe un loc de frunte in sistemul educational, ne vom confrunta cu situatii de criza a familiei. Ar fi bine ca echipa Ministerului Educatiei din Republica Moldova sa nu se schimbe atat de des, sa avem o echipa lucrativa, specialisti in domeniu. Trebuie sa investim in educatie si in insrtuire, in educatia pentru familie, pentru comunicare, pentru mass-media.Atunci altfel s-ar contura tabloul si familia ar avea cu adevarat proritate in societate.
Va multumesc pentru acest interviu foarte necesar!
-------------------------------------------------------------------
Ne ramane familia
Maia Ivanovna Turcan, presedintele organizatiei obstesti “Miloserdie” din Bender, are o experienta mare de comunicare cu parintii si copiii lor. Iar atunci cand se acumuleaza observatii, concluziile sunt inevitabile…
Pe buna dreptate, va numarati printre specialistii in domeniul relatiilor familiale. Este amenintata familia de o criza irevocabila, cum considera unii savanti sau exista si sperante, in opinia oponentilor acestora?
Orice s-ar intampla, familia e inca apreciata. Si acest fel de a gandi il intalnim la persoane cu venituri mari si mici. Toti considera familia ca pe un sprijin. Intrebarea insa se pune altfel: ce face fiecare pentru fortificarea ei. In opinia mea, schimbarile cu care se confrunta familia sunt inevitabile, dat fiind ca si mediul este instabil. Daca toate statele fostei Uniuni sunt zguduite de asemenea cataclisme… Si totusi pe acest fundal familia pare a fi unica insulita a stabilitatii. Si nu fara temei. In Bender avem circa 50 de familii minunate cu multi copii: Volosciuki, Lisogor, Slobodcikovi… Copiii lor nu numai ca au un aspect ingrijit, sunt hraniti si imbracati, dar parintii lor se ocupa in modul cel mai serios de educatia lor. Copiii frecventeaza nu doar la scoala de cultura generala, ci mai merg si la cea muzicala, sportive sau de arte, la fel activeaza si in diverse cercuri. Mamele si tatii lor se intereseaza de preocuparile lor, iar acestia la randul lor ii ajuta in gospodarie.
Va rog sa schitati portretul unei familii nereusite.
Adaugati la cele spuse mai sus prefixul “ne”. A afirma ca de vina e criza, inseamna sa nu spui nimic. Problemele familiei sunt aceleasi, doar ca acum s-au agravat, au devenit mai evidente.
Si care sunt acestea?
In primul rand, violenta in familie. A te lupta cu acest flagel e nemaipomenit de greu, fiindca pedepsele, de regula, au loc in casa, iar copiilor le este frica sa spuna. Apoi urmeaza betia. Abstinenta de la bauturile alcoolice trebuie sa devina o deprindere la nivel mental, dar cum s-o faci, cand tatal “investeste” fiecare ban in valuta lichida? Rudele au inceput sa se intalneasca din ce in ce mai rar. Chiar si Anul Nou prefer sa-l intalneasca in societatea unor personae pe care abia de-i cunosc. Pe cand cei care prefera sa sa petreaca impreuna aceasta sarbatoare cu adevarat de familie intr-un cerc restrains alaturi de cei apropiati, sunt rpviti cu neincredere.
Inca nu ne-ati spus nimic despre greutatile materiale…
Eu as zice altfel: absenta spirituala. Si asta este una din cele mai mari nenorociri. Parintii discuta doar despre lipsa cronica de bani. Ultimele studii demonstreaza urmatoarele: parintii fiind preocupati indeosebi sa castige painea cea de toate zilele comunica cu proprii copii doar… 19 minute in zi. De unde acestia conchid ca nimic mai important pe lume ca dolarii nu exista. Nu intamplator tinerii casatoriti isi pun acum intrebarea: e rentabil sa aduca pe lume si al doilea copil?
Inca Lev Tolstoi era de parerea ca toate familiile fericite seaman intre ele, iar fiecare familie nefericita este nefericita in felul sau… Cu tot respectful fata de scriitorul clasic, astazi ne vine greu sa fim de acord cu afirmatiile sale. Marea majoritate a familiilor se confrunta cu una si aceeasi problema – necesitatea de a pleca la munci sezoniere.
Aceasta in genere e o tema aparte. Majoritatea familiilor nefericite din Bender au nimerit in aceasta categorie din cauza ca unul sau ambii parinti au fost nevoiti sa plece in alta parte la munca. Viata ii pune in fata unei alegeri deloc usoare: ori sa-si educe copiii, ori sa castige bani pentru a-i intretine. Nu este atat de usor sa faci acest pas. Sotii D. au plecat in Rusia, lasandu-I pe copii in grija bunicii. La scurt timp, batrana a decedat, iar baietii au inceput sa lipseasca de la scoala, sa foloseasca bauturi alcoolice, sa fumeze canepa. Nu s-au lasat asteptati si alti tineri, atrasi de viata fara griji. Tihna vecinilor era pusa in pericol si desigur s-au adresat la militia. In fine, tinerii au fost arestati. Parintii au revenit acasa, cand acestia se aflau la inchisoare. Acesta e un caz extreme, dar foarte semnificativ. Cu regret, am inceput sa ne obisnuim cu situatia cand jumatate de clasa o are alaturi doar pe mama sau bunicii.
Poate fi schimbata acesat situatie?
Statul trebuie sa asigure oamneii cu locuri de munca si atunci ei nu ar pleca nicaieri.
Ce schimbari ar putea aduce anul 2009, declarat in Transnistria Anul Familiei?
In opinia mea, oamenii au inceput sa revina la valorile familial. Acest lucru il confirma si cifrele. Comparam prima jumatate a acestui an cu aceeasi perioada a anului trecut: au fost inregistrate cu 6 % mai multe casatorii, iar divorturi cu 5 % mai putin. Se mareste numarul familiilor. Ele trebuie ajutate sa se pun ape picioare. In acest an noi am pregatiti multe manifestari, in cantrul carora se afla familia, dinastia de muncitori. Sarbatorind jubileul Cobinatului orasenesc de lapte, noi am atras atentia asupra acestui moment. Vreau sa spun ca toate seratele, concertele, seminarele, mesele rotunde au avut loc nu de forma. Sper, concluziile sa fie puse la baza unor solutii care ar usura viata mamelor, tatilor si a copiilor. Mult timp familia a fost lasata oarecum in voia soartei. Deaceea majoritatea parintilor si copiilor nu stiu ce sa intreprinda. E nevoie de servicii care le-ar sugera cum si ce sa faca. E necesara reclama cu caracter social car sa propage valorile familial. La fel, ar fi bine de elaborat un program pe termen lung cu titlul “Familia”. Atentia acordata familiei nu poate fi limitata la un singur an.
17 - 20 noiembrie 2009
Au intervievat
Larisa Ungureanu, Natalia Barbier
Realizat in cadrul proiectului „Poduri peste Nistru: actiuni comune ale mass-media in vederea solutionarii conflictului transnistrean”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sustinerea financiara a DFID. Opiniile exprimate apartin autorilor si nu reflecta in mod necesar pozitia donatorilor sau a CJI.
Nr. 7- 12 2009