Variatiuni festivaliere. Notite critice de Larisa Ungureanu

Editia a III-a a Festivalului National de Teatru a avut loc in decembrie 2006. O editie competitiva. In decembrie 2009 s-a desfasurat cea de-a IV editie a Festivalului National de Teatru. De data aceasta, necompetitiva. Din lipsa mijloacelor financiare, dar in schimb avand un scop racordat la timpurile pe care le traim: de a ne dumiri unde (evident, la nivel imaginar!) se afla teatrul nostru si in ce masura se racordeaza la teatrul european. Or, aceasta este dorinta fierbinte a tuturor : de a ne integra in spatiul UE cu tot ce avem mai bun pentru a fi competitivi.

De la bun inceput am spus ca sustin cu tarie ideea acestui proiect gandit si pus la cale de Ministerul Culturii al Republicii Moldova si Teatrul National „Mihai Eminescu”. La festival, in perioada 2 – 8 decembrie, au participat 16 teatre de pe tot teritoriul republicii cu exceptia celui din Tiraspol si s-au jucat 17 spectacole (Teatrul de papusi „Licurici” a prezentat 2 spectacole – a trupei de limba romana si a trupei de limba rusa).
 
Ceea ce nu s-a intamplat insa la alte editii, a avut loc la actuala. Si anume:  Dezbateri critice. Cu acest prilej, au fost invitati personalitati a teatrului de azi,  Nina Mazur, critic de teatru, originara din Ucraina, dar de mai multi ani traitoare în Germania unde reprezinta Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru, fiind si Vice-Presedinte al Forumului International One Man Show (ITI-UNESCO), avand si alte functii care-i permit sa circule mult in lume si sa cunoasca teatrul. Cel de al doilea invitat a fost Saulius Varnas, regizor de teatru din Lituania, un nume de referinta in teatrul contemporan european, inclusiv Rusia. O perioada mai scurta s-au aflat la Festival Cristina Modreanu, critic de teatru, selectioner si consilier pentru festivaluri de teatru, inclusiv pentru Festivalul de Teatru din Bucuresti, Mircea Ghitulescu, scriitor roman, critic de teatru, un mare prieten al teatrului basarabean. In calitate de experti, au fost rugati sa participe la discutii si sa se pronunte pe marginea spectacolelor vizionate la Chisinau. Decizia de a include in program cutare sau cutare spectacol a apartinut in exclusivitate teatrelor. Singura conditie: sa fie montari relativ noi.

 Asa deci, s-au jucat: „Povestea unei nebunii obisnuite” de Petr Zelenka, Teatrul National „Mihai Eminescu”, regia Alexandru Cozub, „Caderea Zeilor” dupa „Amphitryon” de Moliere, Teatrul de revista „Ginta Latină”, scenariul si regia Tudor Tarna, „Flautul fermecat” de Mozart, adaptare scenica dupa libretul operei de Constantin Brehnescu, regia Tomita Hogea (Iasi) si „Copita de argint” de Pavel Bajov, regia S.Jelezkin (Russia), Teatrul de papusi „Licurici”,  „Tarfa de marti” de Gheorghe Calamanciuc, Teatrul National „V.Alecsandri” din Balti, regia Anatol Racila, „Indivizibilele” după Pencio Slaveicov, Teatrul bulgarilor basarabeni „Smesen Petic” din Taraclia, regia I.Borimecicov, „Caligula” de Josef Toman, Teatrul municipal „Satiricus Ion Luca Caragiale”, dramatizarea, scenografia si regia Alexandru Grecu, „Cartierul Latin” de Piere Chesnot, Teatrul republican „B.P.Hasdeu” din Cahul, regia Emil Gaju, „Bash” de Neil LaBute, Centrul de Arte „Coliseum”, regia si scenografia Mihai Fusu, „Revizorul” de Gogol, Teatrul rus „A.P.Cehov”, regia Ilia Shats, „Detectorul de minciuni” de Vasili Sigarev, Teatrul muzical dramatic municipal din Comrat, regia Denis Pantea, „Romeo si Julieta” de Shakespeare, Teatrul „Eugene Ionesco”, regia Marin Chris Nedeea (Romania), „Cabaret Jaksonville”, versiunea scenica si regia Boris Focsa, Teatrul „Luceafarul”, „Di la întuneric la lumina” după textele poetilor din Transnistria din perioada interbelică Leonid Corneanu, Nestor Cabac, Dumitru Milev, Culai Neniu, Alexandru Caftanachi, Toader Malai, Teatrul municipal al unui actor, proiect de Andrei Sochirca, Mihai Fusu, Dorel Burlacu, regie si interpret Mihai Fusu, „Piatra din casa” de Vasile Alecsandri, Teatrul gagauz „Mihail Ciakir” din Ciadar-Lunga, regia Ilia Hadji, „Papagalul din Netania” de Iacob Tihman, Teatrul municipal de papusi „Guguta”, adaptare scenica Veronica Boldisor, regia Victor Stefaniuc, „Cenusareasa” de E.Svart, Teatrul de pe strada Trandafirilor, regia Iuri Harmelin. La inchidere, in calitate de invitat, a evoluat Teatrul „Nottara” din Bucuresti cu spectacolul „Variatiuni enigmatice” de Eric Emmanuel Schmit, regia Claudiu Goga.

Chiar si din aceasta simpla enumerare, cititorul poate sa-si dea seama de diversitatea spectacolelor vizionate in cadrul festivalului: o varietate de forme, genuri, teme si tendinte. Asa arata teatrul nostru in prezent: cu spectacole de proportii, fie ca actiunea are loc in prezent sau trecut, cu spectacole dupa autori straini sau locali, contemporani sau clasici, teatre care au in spate un puternic reper istoric si teatre cu o existenta de cativa ani, teatre cunoscute departe de hotarele republicii si teatre despre care se stie inca foarte putin, teatre care au venit cu un puternic concept regizoral si teatre care au jucat spectacole fara pretentii mari de regie.

Evident, dezbaterile au fost uneori fierbinti si contradictorii, exprimand o gama de pareri si convingeri, alteori au decurs lin si fara batalii, ca sa zic asa, dar, dupa mine, intotdeauna au purtat un caracter sincer, adevarul fiind criteriul de care s-au condus atat expertii invitati, cat si criticii locali. Ce-i drept, expertii ar fi putut vorbi in engleza, franceza sau alte limbi de circulaţie europeana, dar au preferat rusa nu pentru a discrimina sau intimida pe cineva, ci fiindca este o limba cunoscuta de toti, cu exceptia invitatilor din Romania pentru care s-au efectuat traduceri. Traducerea pentru invitatii din Germania si Lituania s-a facut in limba rusă (si eu am tradus de cateva ori pentru dna Mazur si dl Varnas, inclusiv „Piatra din casa”, jucata de Teatrul „M.Ciakir”din Ciadar-Lunga). La fel au procedat şi ceilalţi critici sau alti oameni de teatru care cu multa bunavointa au fost pe „post” de translatori.

Tinta dezbaterilor a fost diagnosticarea teatrului nostru. Cu regret, unele din ele nu au dorit sa asiste la dezbateri, altele nu au avut cum, mai ales cele din provincie, fiind nevoite sa revina acasa. Majoritatea teatrelor insa si-au delegat reprezentanti, dar chiar si in lipsa lor, s-au tinut referinte critice, aprecieri si analize. Binevoitoare si cu mult tact. Ceea ce nu inseamna ca s-a trecut cu vederea peste lacune interpretative, peste lipsa de fantezie si schematism.

Problema e ca unii autori nu au fost de acord cu notele critice. Odata ce spectatorul a aplaudat si a ras, inseamna ca e bine, iar daca un critic, nici nu mai are importanta cine este si de unde vine, exprima o parere asupra calitatii indoielnice a acestei montari, aducand si argumente, s-a intamplat sa fie etichetat ca un raufacator care vrea cu tot dinadinsul sa distrugă opera. Sigur, astfel stand lucrurile, teatrul sau autorul isi inchide usile, nedorind nici sa comunice, dar nici sa asculte opinii mai putin plăcute.

Regizorul Saulius Varnas, care a avut în cadrul festivalului si un master-class, accentua ca spectacolul propus publicului trebuie sa fie de cea mai inalta calitate ori sa nu fie deloc. Un artist trebuie sa doreasca sa ajunga dincolo de imposibil, cu atat mai mult ca teatrul modern are posibilitati nelimitate pentru ca artistul sa-si realizeze acest zbor al fanteziei, al imaginarului. Trebuie sa-ti pui scopul, trebuie sa vrei indeajuns. Altfel n-are rost. Competitia e dura de tot.
    
Si atunci ne intrebam: Vrea teatrul nostru sa-si ia zborul din locurile caldute spre alte zone? Care pot fi reci, neprimitoare… Sau, poate, nu vrea? Probabil, si-au pus aceasta intrebare nu doar criticii, ci si directorii de teatre, regizorii, actorii, scenografii, dramaturgii.

Un critic nu poate impune vreunui teatru sa schimbe denumirea piesei, de exemplu, stilul de joc, costumatia, conceptia regizorala, criticul poate doar propune sau atentiona despre un dezechilibru intre intentie si realizare, despre lipsa unei lecturi originale a unui text cunoscut, despre un gol care se formeaza in spaţiul scenic, desi, la prima vedere, acesta pare a fi plin ochi sau poate atrage atentia asupra unui rol jucat cu multa insufletire, asupra unui spectacol in care se simte o adioere proaspata, un licar de talent, de artistism. „Critica de teatru, de regula, se naste din dragostea de teatru. Nicidecum din ură. Cum nici teatrul nu poate fi construit pe ură, ci doar pe dragoste”. Sunt cuvintele pe care mi le-a spus, inainte de plecare, doamna Nina Mazur. Care in prezent se afla la un alt festival;, unde, la fel, a fost invitata in calitate de expert. Cat priveste regizorul Saulius Varvas, acesta a revenit la Vilnius, unde monteaza piesa lui Ibsen „Cand noi, cei morti, ne trezim”.

Credem ca aceasta editie a festivalului este una definitorie pentru teatrul din Republica Moldova. Care se vrea integrat într-un circuit european, poate chiar mondial. Daca se vrea, desigur.