Drepturile femeilor

Informaţie utilă

Traficul de femei - o crimă transfrontalieră

Interviu cu Jana Costachi, director al Centrului pentru Prevenirea Traficului de Femei

Februarie 2001. Atunci a început totul. La acea lansare au venit peste 100 de persoane. Apoi a urmat aprilie, când a fost lansată linia “fierbinte” de telefon: 275 462 la care se acordă asistenţă gratuită între orele 08.00 şi 20.00, inclusiv în zilele de sâmbătă. Şi o dată intrată în iureş, echipa nu a mai putut renunţa. Pe parcurs, unii, totuşi, n-au rezistat şi au plecat. Au venit alţii noi şi acum sunt în total şase persoane ce lucrează în cadrul proiectului “Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei”, finanţat de Ambasada SUA în R. Moldova, implementat de Asociaţia Femeilor de Carieră Juridică, sub egida PNUD Moldova. Despre evoluţia activităţilor din cadrul proiectului ne relatează Jana Costachi, director de proiect, preşedintele AFCJ.

M.M.: Stimată Jana Costachi. Care au fost motivele ce au stat la baza proiectului “Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei”?

J.C.: Există mai multe motivaţii ale acestui proiect, cum ar fi bunăoară extinderea fenomenului traficului de femei, lipsa unei strategii naţionale, ineficienţa cadrului legislativ în domeniu, lipsa unei campanii informaţionale de sensibilizare a opiniei publice şi de prevenire a traficului de femei, lipsa unei colaborări eficiente între structurile abilitate în domeniu, lipsa unei baze de date în domeniu şi atitudinea negativistă a societăţii faţa de victimele traficului. Or, trebuie să realizăm că ele, victimele nu poartă nici o vină pentru ceea ce li s-a întâmplat, pentru faptul că au fost vândute.

M.M.: Ce aţi reuşit să realizaţi într-un an de zile? Consideraţi că proiectul a avut impactul scontat?

J.C.: Acum un an ne-am propus să creăm un circuit informaţional unic prin intermediul unei baze de date, să informăm persoanele despre riscurile de exploatare întâlnite în procesul migraţiei ilegale, să informăm victimele traficului despre sursele de asistenţă şi reabilitare existente, să mediatizăm fenomenul în vederea sensibilizării opiniei publice, să identificam structurile implicate în combaterea acestui flagel şi să conlucrăm cu acestea în scopul elaborării unor politici eficiente şi a unui mecanism viabil de combatere a traficului de fiinţe umane.

Cred că, obiectivele propuse au fost atinse si proiectul are un efect considerabil prin lansarea liniei telefonice “fierbinţi”: 275 462, la care se acordă asistenţă gratuită şi confidenţială tuturor apelanţilor în problema traficului, prin lansarea unui ciclu de emisiuni lunare televizate, “16-25 export”, realizate de OWH TV Studio, a emisiunilor ciclice săptămânale la Radio NOVA şi emisiunilor săptămânale în programul “Unda dimineţii”, Radio Moldova. Obiectivele noastre au fost atinse şi prin editarea a zece numere ale buletinului informativ lunar în problema traficului şi trei numere ale revistei trimestriale “Anti-trafic magazin” ale Centrului, prin plasarea spoturilor publicitare în presa scrisă: “Makler”, “Flux”, “Săptămâna”, “Timpul”, “Moldova Suverană”, “Capitala-Stoliţa” etc., prin publicarea broşurilor şi pliantelor pentru potenţialele victime şi prin elaborarea bazei de date în vederea creării unui circuit informaţional în domeniu.

M.M.: Care au fost impedimentele ce s-au opus implementării proiectului?

J.C.: Poate cel mai greu ne-a fost să stabilim o colaborare cu organele de stat. Din păcate, la ora actuală, nu există nici o strategie naţională viabilă, orientată spre prevenirea şi eradicarea traficului de fiinţe umane. Nu se fac suficiente eforturi susţinute din partea organelor de resort. Acţiunile lor sunt spontane şi poartă un caracter sporadic. Deşi, Guvernul ia anumite măsuri pentru a schimba în bine actuala stare de lucruri şi, în  mod special, sub presiunea organismelor internaţionale, toate aceste eforturi rămân doar simple  intenţii.

M.M.: Cum credeţi, care ar fi posibilele obstacole pentru Guvern în implicarea mai activă în combaterea traficului de fiinţe umane?

J.C.: Lipsa de resurse materiale pentru a finanţa instituţiile abilitate, corupţia la toate nivelele. Guvernul nu promovează o politică activă în asigurarea egalităţii de şanse şi posibilităţilor de afirmare pentru ambele sexe. Foarte multe femei pleacă din lipsa de oportunităţi, fiindcă nu pot să-şi găsească un serviciu în ţară.

M.M.: Cum calificaţi conlucrarea cu organele de drept în vederea perfectării şi consolidării cadrului legal în domeniu?

J.C.: La 18-19 octombrie 2001, Centrul pentru Prevenirea Traficului de Femei a organizat în colaborare cu Centrul ProGeneva seminarul “Modalităţi şi mecanisme de combatere a traficului de fiinţe umane”, destinat juriştilor, procurorilor, reprezentanţilor administraţiei publice locale, lucrătorilor vamali, poliţiştilor din întreaga ţară. La seminar au participat 4 experţi ai asociaţiei americane “Connect US”,  care au explicat unele modalităţi multidisciplinare de abordare a organelor de stat şi ONG-urilor în problema traficului de fiinţe umane, despre colaborarea dintre poliţie şi victimă, precum şi despre elaborarea de programe de asistenţă socială în domeniu. La 12-14 decembrie 2001, la Chişinău s-a desfăşurat cea de-a doua reuniune regională a seminarului cu genericul “Reforma legislativă în combaterea traficului de fiinţe umane. Mecanisme de punere in aplicare”, proiect realizat cu suportul financiar al Consiliului Europei. Dezbaterile din cadrul reuniunii a făcut posibil schimbul de experienţă privind implementarea legislaţiei în vigoare şi procesul continuu de elaborare a noilor documente în domeniu. Un accent sporit s-a pus pe tehnicile de investigaţie a cazurilor de trafic, pe necesitatea reprezentării gratuite a victimelor traficului. Toate recomandările experţilor au fost propuse grupului guvernamental de lucru în problema traficului de fiinţe umane şi comisiei juridice a Parlamentului.

M.M.: Care sunt noile strategii de lucru ale Centrului?

J.C.: Anul curent ne vom axa mai mult pe localităţile rurale, căci majoritatea victimelor traficului de femei provin de la sat. Aceste strategii vor fi realizate prin intermediul unor parteneriate naţionale si internaţionale. Astfel, vor fi încheiate memorandumuri de colaborare cu mai multe structuri abilitate şi anume: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale, Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul de Stat Migraţiune, Trupele de Grăniceri, Departamentul Vamal, Departamentul pentru Tineret şi Sport, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, reprezentanţa la Chişinău, Centrul Regional de Combatere a Crimei Organizate Transfrontaliere SECI.

În campania mass-media de anul curent vom încerca să încurajăm şi presa locală, vom lansa aceleaşi emisiuni - radio, iar o parte din emisiunile televizate vor fi reluate. Cât priveşte campania educaţională, avem anumite finanţări de la suedezi, de la World Childhood Foundation pentru organizarea a 400 de seminare în şcolile din tară. Pentru aceasta vom instrui formatori din cinci judeţe: Ungheni, Soroca, Cahul, Cauşeni, Chişinău,  care la rândul lor vor organiza seminare în localităţile de unde provin. Începând cu luna mai 2002, linia “fierbinte” va funcţiona 24 de ore din 24, inclusiv în zilele de duminică.

O relaţie cu totul aparte ne-am propus să dezvoltăm în comun cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. Este vorba de întărirea capacităţilor legislative sau law enforcement, având ca scop formarea de cunoştinţe în aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul traficului de fiinţe umane. Pentru aceasta vom organiza seminare pentru judecători, procurori, poliţişti, grăniceri.

M.M.: Apropo, despre tematicile apelurilor de la 275 462. Care sunt acestea?

J.C.: Diverse. De la mesaje parvenite de la părinţii care-şi caută copilele vândute sau dispărute de acasă şi până la persoanele care-şi doresc să plece în străinătate la muncă. Avem şi mesaje care denotă că persoana de la celălalt capăt al firului are nevoie de comunicare pentru că se simte singură sau are probleme de familie. În cazul acesta le recomandăm să vină la psihologul nostru, Carolina Trigub.

Prevalează, însă, mesajele persoanelor care doresc să plece la muncă peste hotare. Şi, cu tot regretul, am constatat următoarele: mulţi dintre cetăţenii noştri nici măcar nu încearcă să se intereseze despre modalităţile legale de plecare în străinătate. Acceptă orice ofertă a intermediarilor sau traficanţilor. Iar traficul, din punctul nostru de vedere, constituie o consecinţă a migraţiei ilegale.

M.M.: Aţi menţionat că traficul este o consecinţă a migraţiei ilegale, dar totuşi care sunt persoanele cele mai expuse riscului de a fi traficate?

J.C.: Femeile tinere şi minorele, în special victimele violenţei domestice (cele care au fost abuzate sexual sau au trecut prin incest), fetele orfane, fetele care provin din familii social-vulnerabile (cele cu părinţi alcoolici sau trăiesc cu un singur părinte).  Potrivit datelor noastre, în perioada 15 aprilie 2001 - 30 ianuarie 2002, circa 180 de femei tinere şi minore au fost traficate peste hotarele R. Moldova, iar altele 27 au revenit acasă prin implicarea directă a Centrului nostru.

Potrivit Centrului Regional de Combatere a Crimei Organizate Transfrontaliere SECI, dacă vorbim despre un centru de tranzit al femeilor, în special spre sudul Europei: Macedonia, Albania, Bosnia-Herţegovina, atunci acesta este or. Belgrad din Serbia. Aici sunt aduse fete, în special din Ukraina, Moldova, Belorusia. Al doilea centru de tranzit este Budapesta. De aici fetele sunt duse în Europa Occidentală. Care ar fi diferenţa dintre aceste două centre, Belgrad şi Budapesta? În Belgrad vin femei care sunt foarte tinere şi mai puţin inteligente sau, dacă vreţi, mai puţin educate. Ele sunt folosite pentru sex şi sclavie. La Budapesta vin femei care sunt bine educate şi sunt folosite ca doamne de companie şi pentru alte necesităţi ale clienţilor din Europa  Occidentală. Ambele grupuri de fete, în cazul traficului de fiinţe umane, nu ştiu ce le aşteaptă, ce li se poate întâmpla cu adevărat. Fetele ce trec prin Belgrad cred ca merg la muncă în Grecia sau că le aşteaptă un serviciu bine plătit în Macedonia, Bosnia sau Albania. Fetele ce trec prin Budapesta cred că vor fi angajate la o agenţie de turism sau vor fi secretare. Toate însă ajung să fie exploatate sexual.

M.M.: Cine sunt proxeneţii?

J.C.: Proxeneţii pot fi atât persoane fizice (rude, prieteni, cunoştinţe, vecini etc.), cât şi persoane juridice (agenţii de turism sau agenţii de modă etc.). Recrutarea victimelor se face de obicei prin publicarea anunţurilor înşelătoare, care propun oferte gen: carieră de dansatoare, de model, personal hotelier sau colaborator în domeniul turismului. Avem şi anunţuri de genul: “Fete tinere, fără complexe, serviciu foarte bine plătit” sau “Fetelor – 800$ pe săptămână” etc. Alte recrutări se fac şi prin intermediul cunoştinţelor, prietenilor, rudelor, ce-şi oferă serviciile de facilitare a angajării la muncă peste hotare.

Trebuie să adaug, că traficul de femei este o crimă transfrontalieră. Este o reţea în care sunt implicaţi mai mulţi actori atât din ţările de origine şi tranzit, cât şi din ţările de destinaţie.

M.M.: Ce le sfătuiţi pe fetele care s-au hotărât să plece în străinătate pentru a-şi căuta un loc de muncă, dar care sunt expuse inevitabil riscului de a deveni victime ale traficului de femei?

J.C.: În cazul în care fetele vor decide ca totuşi să plece, considerând ca au explorat toate şansele şi au deschis toate uşile posibile este dreptul lor şi care le aparţine. Sunt câţiva paşi pe care, dacă îi vor face, cel puţin sunt sigură că nu vor deveni jertfe ale traficului sau vor putea evita capcanele traficanţilor, reuşind să-şi ofere un alt destin. Deci, încercaţi să vă informaţi despre posibilităţile de a pleca în mod legal. În cazul în care se propune semnarea unei oferte de contract ce aparţine diferitor agenţii de modă sau de recrutare a croitoreselor pentru străinătate etc., cereţi să vi se prezinte un contract de muncă. În cazul în care acest contract vi se prezintă, semnaţi-l în două exemplare, unul lăsându-l acolo unde l-aţi semnat, iar altul în mod obligatoriu să-l prezentaţi notarului sau avocatului, astfel încât să vă informaţi despre aspectul legal al documentului semnat. În cazul în care ştiţi că veţi pleca, iar plecarea nu se va produce intr-o zi sau într-o săptămână, învăţaţi limba ţării de destinaţie. Este foarte bine să vii într-o ţară străină, în care poţi explica cine eşti, de unde vii şi încotro mergi. Faceţi-vă copiile la toate actele de identitate. Lăsaţi un set de acte acasă la cei care ştiu că plecaţi. Alt lucru pe care îl puteţi face: copiile actelor le ascundeţi în diferite locuri, astfel, încât dacă veţi fi deposedată de paşaport, să aveţi copia la Dvs. Următorul lucru: dacă ştiţi unde mergeţi, încercaţi să identificaţi cunoştinţe acolo (moldoveni sunt, practice, oriunde) şi încercaţi să stabiliţi o adresă, un telefon, o relaţie etc. Şi ultimul lucru: să aveţi la Dvs. telefoanele tuturor ambasadelor si consulatelor R. Moldova în străinătate, pentru că, în general, victimele traficului doar foarte târziu înţeleg faptul, ca au devenit victime ale traficului.

M.M.: Vă mulţumesc pentru răspunsul la aceste întrebări şi îmi exprim convingerea că aceste informaţii vor fi utile pentru orice cititor al “T&M” şi, în mod special pentru multe din fetele cu intenţii de a pleca peste hotare.

J.C.: Vă mulţumesc şi eu.