Preistoria si Antichitatea

Cetatea getica de la Butuceni

Autor: S. Musteata

Ilustratii

Cetatuia este amplasata la rasarit de de Carpati, in Codrii Orheiului, pe un promontoriu stincos cu altitudinea de 50-60 m, format de riul Raut. Partea de nord a promontoriului, mai inalta, este stincoasa si abrupta. Partea de vest si sud a promontoriului prezenta versante, relativ inclinate, scaldate de apele Rautului. La est promontoriul este marginit de un defileu enorm cu maluri inalte si abrupte, practic invulnerabile. Doar partea de nord-est are legatura cu lumea inconjuratoare. Suprafata ocupata de cetate se uneste cu teritoriul din jur, care este mult mai inalt, printr-o trecatoare ingusta ce poate fi usor inchisa sau barata. Locul era favorabil pentru a face o cetate.

Amplasarea cetatii in apropierea riului nu este intimplatoare. Riul este un obstacol natural in calea invadatorilor. Nefiind poluate, ele serveau ca sursa de apa potabila. Si cel mai important este faptul ca lunca riului era fertila si bogata in vegetatie, fapt ce facilita agricultura si cresterea vitelor, ocupatii care constituiau baza economica a societatii geto-dace. Un moment important este faptul ca Rautul fiind un riu navigabil, reprezenta o artera comerciala, facilitind comertul cu orasele grecesti din nord-vestul Marii Negre.

Cercetarile arheologice au aratat ca pe virful dealului Butuceni au locuit oameni incepind cu secolele VIII-VII a. Hr., iar in sec. V a. Hr. locuitorii au fortificat asezarea, apoi de mai multe ori au modificat-o, refacind sistemul defensiv. Urmele de intarituri descoperite prin cercetari arheologice ne arata ca la inceput a fost fortificat tot terenul din curbura Rautului. In locul cel mai ingust al curburii riului locuitorii au facut mai multe santuri cu valuri de pamint, care incepeau la marginea stincii din partea de nord a spatiului si se terminau la malul Rautului. Santurile de aparare aveau in adincime circa 3,5 m si latimea era de circa 4,5 m pina la 7 m. Locuitori cetatii au prefacut partea cea mai inalta a dealului in citadela aparata din partea de nord de stanca Rautului, iar din celelalte parti fiind inconjurata de o palisada facuta din birne, piatra si pamint. In partea exterioara a palisadei era sapat un sant de aparare. In interiorul citadelei se intra printr-o poarta speciala facuta in capatul de rasarit al citadelei. Nu departe de poarta citadelei, in exterior, specialistii au dezvelit resturile unui zid facut din blocuri mari de calcar local. Acest zid provine de la o poarta masiva ridicata sub influenta cetatilor grecesti de la Marea Neagra. Un interes deosebit prezinta descoperirea urmelor unei constructii de cult situate pe locul cel mai inalt al citadelei, in centrul acesteia, linga malul stincos al Raututlui.

Ocupatiile de baza ale locuitorilor erau prelucrarea pamintului, cresterea vitelor, practicau toate ocupatiile casnice: torsul, tesutul, cusutul, etc. Obiectele de lut erau aduse din orasele grecesti de la Marea Neagra.

Cetatea de la Butuceni a fost parasita pe la sf. sec. III - inc. sec. II a. Hr., in rezultatul navalirii triburilor germanice ale bastarnilor. Activitatea locuitorilor s-a prelungit in cadrul unei asezari nefortificate situata pe malul riului. Rezultatul cercetarilor arheologice a permis specialistilor sa presupuna ca cetatea din secolele IV - III a.Hr. de la Butuceni era locul de resedinta al unui rege al geto-dacilor din zona respectiva.

Ilustratii

Orheiul Vechi. Plan General

Valul de aparare nr. 5 al cetatuii de la Butuceni