Mihai Vinereanu City University, New York, SUA
Originea geto-daca a limbii romƒne (fragmente)
("Originea geto-daca a limbii romƒne", Pontos, Chisinau, iunie 2002, 198p. Prefata de prof. univ. dr. Ion Dron si conf. univ. dr. Dragos Vicol, vezi si nota red. la finele "argumentului lingvistic")

1.1. Argument lingvistic;
1.2. Argument istoric

1.1. Argument lingvistic: Limba romƒnÇ a fost consideratÇ pƒna acum ca fiind o limbÇ neolatinÇ, Œn baza unor asemÇnÇri certe cu latina, desigur avƒnd  trei mari nivele lexicale: unul de substrat, traco-dacic, stratul latin ­i Œn sfƒr­it adstratul slav precum ­i diferite influenîe strÇine din limbile cu care romƒna a venit Œn contact de-a  lungul timpului, Œmprumuturi fire­ti Œn orice limbÇ. ×n lucrarea de faîÇ acest din urmÇ aspect nu va fi tratat decƒt tangenîial. Se considerÇ Œn general cÇ a­a-zisa mo­tenire latinÇ precum si influenîa slavÇ au fost bine determinate de cercetÇrile de pƒnÇ acum. Nimic mai gre­it! Atƒt cercetÇtorii romƒni cƒt ­i  cei strÇini care au fost preocupaîi de originea poporului si a limbii romƒne s'au mulîumit doar sÇ compare lexicul romƒnesc cu cel latin pe de o parte ­i cu cel slav pe de altÇ parte, trÇgƒnd concluziile Œn mod unilateral: limba romƒnÇ a mo­tenit din latinÇ sau a Œmprumutat din slavÇ, vectorul avƒnd o singurÇ direcîie ­i anume doar spre limba romƒnÇ.

Un studiu comparativ-istoric al limbii romƒne, incluzƒnd ­i alte limbi indo-europene, nu s'a fÇcut pƒnÇ acum in mod sistematic. ×n ce prive­te a­a-zisul substrat traco-dacic lingvi­tii nu au fÇcut altceva decƒt sÇ compare lexicul romƒnesc cu cel albanez, ceea ce nu duce decƒt la un cerc vicios care permite cercetÇtorului doar sÇ stabileascÇ o serie de corespondenîe lexicale si nimic mai mult, fÇrÇ sÇ se poatÇ pÇtrunde Œn natura intrinsecÇ a acestor corespondenîe. Menîionez aici doar cÇ cele douÇ limbi au multe Œn comun, atƒt la nivel lexical, precum ­i la nivel morfologic ­i sintactic, ceea ce demonstreazÇ Œnrudirea geneticÇ a celor douÇ limbi, Œnrudire minimalizatÇ de cei mai mulîi cercetÇtori, iar a­a-zisele similitudini lexicale Œntre aceste  douÇ limbi nu se datoresc  Œmprumutului lingvistic a­a cum au susîinut Œn mod eronat  unii speciali­ti de pƒnÇ acum, ci fondului comun illiro-tracic. Acest fapt va fi discutat mai pe larg Œntr'unul din capitolele care urmeazÇ. Din punct de vedere al genezei sale istorice, romƒna a fost comparatÇ cu franceza despre care se considerÇ de asemenea cÇ are trei straturi lexicale: un substrat celtic, stratul latin si un adstrat germanic. Nimic mai simplu: am luat modelul francez ­i l'am aplicat limbii romƒne, fÇrÇ nici un  discernÇmƒnt. Ba mai mult se considerÇ cÇ ar exista in limba romƒna cca 180 de cuvinte de origine traco-dacÇ tot cam atƒtea cƒte cuvinte de origine gallicÇ  se credea in secolul trecut cÇ ar exista in limba francezÇ modernÇ. Trebuie avut Œn vedere  cÇ existÇ din punct de vedere istoric  multe diferenîe Œntre cele douÇ limbi. Voi Œn­ira mai jos doar pe cele mai importante:

a. romanii nu au avut control la nordul DunÇrii decƒt vreo 150 de ani (nu chiar 165) o perioadÇ mult mai scurtÇ comparativ cu prezenîa romanÇ in Gallia care a fost cu mult mai lungÇ.

b. romanii au controlat o arie geograficÇ restrƒnsÇ cca 1/5 din  regatul dacic, astfel masa imensÇ a geto-dacilor au rÇmas Œn afara provinciei romane Dacia, atƒt cei care aparîinuserÇ regatului lui Decebal cƒt ­i cei din afara regatului dacic. Dupa spusele lui Eutropius provincia romanÇ de la nordul DunÇrii  avea  o circumferinîÇ de  un milion de pa­i, deci ceva mai puîin de  1000 de km, remarcÇ din care se pot stabili cu destulÇ precizie graniîele ­i suprafaîa totalÇ a provinciei romane Dacia.

c. romanii s'au retras oficial din Dacia la 271 DC, dar o astfel de retragere oficialÇ nu a avut niciodatÇ loc din Gallia.

d. Dacia a fost ultima provincie europeanÇ adaugatÇ imperiului ­i prima din care romanii s'au retras.

e. In decursul celor 150 de ani de control roman la nordul DunÇrii, dupÇ cum vom vedea Œn cele ce urmeazÇ, situaîia de la nordul DunÇrii a fost Œntotdeauna nesigurÇ datoritÇ invaziilor de tot felul, ceea ce face pe oricine sÇ se Œntrebe cum a putut avea loc romanizarea fie ea ­i parîialÇ.

1 Œn aceasta lucrare sŒnt folosite prescurtarile ×C (Œnainte de Christos) si respectiv DC (dupa Christos), Œn locul diferitelor notari folosite pƒna acum. Prescurtarile propuse mai sus folosesc majuscule ceea ce ajuta cititorul sa le retina mai usor.

f. Cel mai important argument istoric care a fost complet ignorat pƒnÇ acum este faptul cÇ Œn Dacia ca ­i Œn Moesia, Pannonia ­i Dalmaîia nu au avut loc colonizÇri oficiale organizate de stat, cum vom vedea mai jos.

Din punct de vedere lingvistic, argumentele merg Œn aceea­i direcîie a neromanizÇrii dacilor, asemÇnarea dintre romƒnÇ ­i latinÇ datorƒndu-se fondului comun italo-celto-illiro-tracic. Pe motivul falsei premise cÇ romƒna se trage din latina vulgarÇ vorbitÇ Œn Balcani, dicîionarele etimologice romƒne­ti trec o mulîime de cuvinte cu origine necunoscutÇ tocmai cÇ nu li s'a gÇsit corespondent nici in slave, nici Œn latinÇ, ceea ce este cƒt se poate de normal deoarece romƒna nu'­i are ascendenîa Œn latinÇ. ¸i totu­i de unde provin aceste cuvinte? ×ntrebare legitimÇ care necesitÇ un rÇspuns bazat pe argumente ­tiinîifice, rÇspuns care  a fost ocolit Œn mod sistematic pƒnÇ acum. Astfel romƒna a ajuns Œn situaîia paradoxalÇ sÇ fie limba europeanÇ cu cele mai multe cuvinte de origine a­a-zis obscurÇ. Desigur obscuritatea originii acestor cuvinte se datoreazÇ Œn primul rƒnd u­urinîei cu care a fost tratatÇ aceastÇ problemÇ. Din fericire aceste cuvinte cu origine obscurÇ au corespondente Œn multe limbi indo-europene, dar din pÇcate lingvi­tii de la noi nu au reu­it sÇ iasÇ din cercul vicios latino-slav.

1 Œn lucrarea de fata voi folosi forma sƒnt, cu Œ din a , si nu sŒnt cu Œ din i  si cu atƒt mai putin forma sunt care este livresca de inspiratie latina si care nu corespunde limbii vorbite. Forma sƒnt provine din traco-daca, nu din latina. Forma provine din PIE care  cu corespondente Œn skt. santhi, germ. mod. sind, lat. sunt, etc. Daca ar proveni din latina atunci ar fi trebuit sa se pastreze vocala rotunjita., deoarece vocalele rotunjite nu s'au tranformat niciodata Œn vocale nerotunjite. Forma PIE a fost *senthi din care Œn proto-traco-daca e a trecut la a, apoi Œn daca tƒrzie sau stra-romƒna la a, ca apoi sa se Œnchida la ƒ Œn romƒna moderna. Prin urmare, folosind principiul etimologic este firesc ca acolo sa existe un ƒ din a si nu altceva. Am folosit acest principiu etimologic privind multe alte cuvinte romƒnesti unde am considerat ca Œn traco-daca a existat un a care apoi a devenit a si mai tƒrziu ƒ n romƒna moderna.

Pe de altÇ parte, din pÇcate inscripîiile traco-dacice pe care le avem nu au fost ŒncÇ descifrate satisfÇcÇtor: fiecare cercetÇtor a dat o interpretare proprie. De aceea nu am putut sÇ iau Œn considerare aceste inscripîii, de altfel fiind foarte  dificil de descifrat  deoarece sƒnt scrise Œn scripta continua (fÇrÇ sÇ se indice separarea cuvintelor). Avem Œn schimb o mulîime de glose, Œn special toponime ­i hidronime, precum si cƒteva antroponime ­i oronime al cÇror sens poate fi identificat cu destulÇ precizie. Aceste glose analizate Œn mod atent dezvÇluie multe trÇsÇturi ale limbii strÇmo­ilor no­tri ­i indicÇ filiaîia directÇ a limbii romƒne moderne care trebuie astfel consideratÇ varianta modernÇ a limbii traco-dace. Aceste trÇsÇturi generale, existente Œn limba traco-dacÇ ­i urma­a ei romƒna modernÇ, stabilesc cƒteva puncte de reper esenîiale pentru lingvistul familiar cu alte limbi indo-europene. Cunoa­terea evoluîiei  structurii fonologice a  diferitelor grupuri de limbi indo-europene permite stabilirea unor radicali indo-europeni de la care se poate urmÇri evoluîia acestora Œn traco-dacÇ ­i respectiv romƒna modernÇ. Este un volum de muncÇ uria­  care implicÇ Œn acela­i timp un Œnalt grad de dificultate, dar Œn schimb dÇ cercetÇtorului satisfacîia investigÇrii unor teritorii neexplorate ­i aducerea lor in sfera cunoa­terii ­tiinîifice. Rezultatele acestor cercetÇri au implicaîii profunde ­i Œn acela­i timp schimbÇ radical optica cercetÇtorului asupra naturii limbii traco-dace. Toate aceste probleme vor fi discutate Œn aceastÇ lucrare, dar a­ dori sÇ menîionez aici cÇ, de­i s'a stabilit  ŒncÇ din secolul trecut cÇ limba traco-dacÇ era o limbÇ a­a-zis satem, nimeni de atunci Œncoace nu a pus la ŒndoialÇ veridicitatea acestei ipoteze, cu toate cÇ a fost slab  justificatÇ tocmai datoritÇ proastei cunoa­teri a trÇsÇturilor generale ale acestei limbi. Limba strÇmo­ilor no­tri nu era o limbÇ satem, ci era mai apropiatÇ   de limbile italice ­i cele celtice, dupÇ cum vom arÇta mai jos, dar  Œn mod  paradoxal are unele trÇsÇturi comune ­i cu limbile satem, ceea ce pune serios sub semnul ŒntrebÇrii chiar ŒmpÇrîirea limbilor indo-europene Œn douÇ grupuri distincte. AceastÇ distincîie centum/satem, veche de peste 100 de ani, ea ŒnsÇ­i cu multe puncte slab argumentate ­i neelucidate,  nu a mai fost adaptatÇ Œn ciuda perfecîionÇrii mijloacelor de analizÇ fonologicÇ, cu toate cÇ  au mai  fost descoperite ­i descifrate ŒncÇ douÇ limbi indo-europene: hitita ­i toharica, douÇ limbi care, de­i ŒmpÇrtÇ­esc multe trÇsÇturi cu limbile centum, geografic s'au situat Œn spaîiul limbilor satem, adicÇ Œn partea de rÇsÇrit al arealului indo-european, mai precis hittita Œn Asia MicÇ ­i toharica Œn Asia CentralÇ.

Traco-daca, osco-umbrica si celticele continentale (vechea gallicÇ, bretona ­i galeza(cymrica)) manifestÇ cƒteva trÇsÇturi comune Œn trecerea de la proto-indo-europeanÇ la aceste grupuri de limbi: Œn primul rƒnd deaspirarea consoanelor indo-europene aspirate ( ex.dh, bh au devenit d ­i b respectiv) ­i Œn al doilea rƒnd labializarea labio-velarelor din proto-indo-europeanÇ. Deaspirarea consoanelor aspirate a avut loc ­i Œn grupul balto-slav. Privind labio-velarele osco-umbrica ­i celticele continentale au labializat toate labio-velarele, pe cƒnd traco-daca  a operat Œn mod selectiv nelabializƒnd acele labio-velare urmate de o vocalÇ anterioarÇ (e ­i i), prin urmare labializƒnd doar  pe cele urmate de vocalele dorsale a, o ­i u. Pentru cei mai puîin familiari cu structura foneticÇ  a limbii proto-indo-europene (de aici PIE) amintesc cÇ aceastÇ limbÇ avea Œntre altele un set surd-sonor de consoane labio-velare ­i anume ku ­i gu (cf. lat. aqua unde qu  este consoana labiovelarÇ surdÇ corespondetÇ I.E. ku). Aceste trÇsÇturi comune ale acestor grupuri de limbi vor fi discutate Œn detaliu Œntr'unul din capitolele care urmeazÇ. Judecƒnd dupÇ aceste caracteristici comune  cu italicele ­i celticele este absolut clar cÇ traco-daca nu mai poate fi clasificatÇ ca limbÇ satem. Includerea limbii traco-dace la grupul satem este astfel  nejustificatÇ ­i acest fapt a constituit o piedicÇ  serioasÇ la Œnîelegerea structurii acestei limbi, la care se poate adÇuga fie cunoa­terea superficialÇ a limbii romƒne moderne cƒnd este vorba de cercetÇtorii strÇini, fie superficialitatea analizei hidronimelor ­i toponimelor traco-dace cƒnd este vorba Œn primul rƒnd de cercetÇtorii romƒni. ×n aceastÇ lucrare voi îine cont doar de trÇsÇturile fonologice ale limbii  traco-dace care, de cele mai multe ori, se intersecteazÇ cu trÇsÇturile grupului  centum italo-celtic, ­i Œntr'o mai mica mÇsurÇ ­i cele ale limbilor satem, tocmai datoritÇ poziîiei geografice centrale Œntre cele douÇ mari grupuri de limbi indo-europene. Prin urmare, dacÇ pentru alte grupuri de limbi diviziunea centum/satem este Œntr'o anumitÇ mÇsurÇ justificatÇ, Œn ce prive­te limba traco-dacÇ aceastÇ diviziune se dovede­te de cele mai multe ori total  inoperantÇ.

Ceea ce treze­te un interes absolut major pentru orice cercetÇtor atent la trÇsÇturile fonologice ale traco-dacei este asemÇnarea lor cu cele ale romƒnei moderne. Lucrarea de faîÇ este Œn mare parte rezultatul acestor constatÇri ­i anume  cÇ trÇsÇturile fonologice  de bazÇ ale traco-dacei s'au perpetuat cu regularitate Œn limba romƒnÇ modernÇ, ca ni­te adevÇrate linii de forîÇ, a­a cum reiese din analiza  gloselor rÇmase din traco-dacÇ ale cÇror sensuri le putem deduce cu destulÇ precizie.  Aceste observaîii nu au fost fÇcute sistematic de nimeni pƒnÇ acum. Astfel concluziile preliminarii trase din astfel de  observaîii au fost corelate pentru Œnceput cu acel segment lexical care este considerat de origine traco-dacÇ.

De-a lungul timpului Œncepƒnd cu W. Tomaschek ­i pƒnÇ astÇzi s'a comis o eroare de fond comparƒnd glose dacice, in special antroponime, ale cÇror sensuri nu le cunoa­tem, cu cuvinte din a­a-zise limbi satem (Œn special iranice, limbi cu care lingvi­tii credeau cÇ se Œnrude­te limba traco-dacÇ, o ipotezÇ gre­itÇ dupÇ cum am vÇzut), doar pe baza unor simple asemÇnÇri fonice ceea ce a dus la concluziile bizare pe care le avem astÇzi. Este ceea ce a fÇcut Œn principiu Tomaschek, fÇrÇ sÇ i se fi arÇtat scÇderile pƒnÇ acum, de­i a scris cu peste 100 de ani Œn urmÇ. Este ca ­i cum cineva ar conchide cÇ rom. greaîÇ (ne­tiind ce ŒnseamnÇ) trebuie sÇ fie cam acela­i lucru cu ital. grazie bazƒndu-se pe faptul cÇ cele douÇ cuvinte sunÇ similar ­i cÇ limbile din care provine fiecare sƒnt Œnrudite, sau rom. dor trebuie sÇ fie apropiat ca sens cu eng. door deoarece sunÇ la fel ­i ambele limbi sƒnt limbi indo-europene. Astfel exemplele pot continua practic Œn mod nelimitat, ceea ce aratÇ cƒt de precar este acest  raîionament.  Concluziile se impun de la sine.

Cred cÇ cel mai important lucru pe care Œl poate face un lingvist preocupat de originea limbii romƒne este sÇ cerceteze cƒt mai atent acele cuvinte care sƒnt deja considerate de origine traco-dacÇ, dar mai ales cele cu origine necunoscutÇ pentru a stabili anumite trÇsÇturi fonologice comune. Astfel, fÇcƒnd acest lucru, am constatat cÇ ele provin fÇrÇ ŒndoialÇ din traco-dacÇ, pentru cÇ   am gÇsit radicali indo-europeni corespunzÇtori, pentru marea lor majoritate.  Nici un lingvist nu a fÇcut acest lucru pƒnÇ acum. Mici excepîii constituie lucrarea  lui G. Reichenkron (1966) ­i lucrÇrile  lui I.I. Russu. Ace­ti doi cercetÇtori s'au limitat Œn schimb  la un numÇr restrƒns de cuvinte, deci totul s'a fÇcut la o scarÇ mult mai restrƒnsÇ, deoarece erau departe de a considera romƒna urma­a limbii traco-dace. De­i analiza lui Reichenkron este bine fÇcutÇ, el analizeazÇ mai mult cuvinte rare, multe din ele ie­ite din uz. AceastÇ lucrare a "nemulîumit"  pe mulîi  autori romƒni ( Al. Rosetti, I.I. Russu, A. Vraciu, etc. sÇ citÇm doar cƒteva nume mai sonore), fÇrÇ sÇ aducÇ Œn schimb contraargumente solide sau sÇ dea vreo altÇ interpretare. Reichenkron nu a inclus Œn analiza sa cuvinte romƒne­ti din fondul lexical principal din motive pe care eu nu le conosc ­i nu voi Œncerca sÇ le lÇmuresc aici. Unul din motive putea fi cunoa­terea insuficientÇ a limbii romƒne. Cƒîiva ani buni mai tƒrziu  I.I. Russu pÇ­e­te pe urmele lui Reichenkron (pe care'l criticase aspru mai Œnainte) stabilind radicali indo-europeni pentru o serie de cuvinte romƒne­ti de circulaîie mai largÇ, dar din pÇcate I.I. Russu nu reu­e­te Œn cele mai multe cazuri sÇ stabileascÇ corect radicalii respectivi ­i mai presus de toate ceea ce lasÇ cercetarea sa Œn fazÇ incipientÇ, este faptul  cÇ nu ŒncearcÇ sÇ stabileascÇ fie ­i numai sumar evoluîia fonologicÇ de la proto-indo-europeanÇ la traco-dacÇ ­i apoi la romƒnÇ. Cu toate aceste scÇderi, totu­i cei doi lingvi­ti  reprezintÇ un pas Œnainte faîÇ de ce s'a realizat pƒnÇ la ei de toîi ceilalîi lingvi­ti din sec. 19 ­i Œnceputul sec. 20 care nu au fÇcut altceva decƒt sÇ foloseascÇ albaneza ca punct de reper pentru a stabili a­a-zisul  substrat al limbii romƒne. S'a considerat Œn acea perioadÇ cÇ albaneza Œ­i are originea Œn illirÇ, limbÇ ŒnruditÇ cu traco-daca. ×n schimb, din datele pe care le deîin albaneza nu poate proveni din illira propriu-zisÇ, vorbitÇ Œn Dalmaîia ­i Illiria, ci din dialectele epirotice care erau Œntr'adevÇr apropiate de illirÇ, fÇrÇ sa se confunde cu aceasta, ­i, desigur  cÇ albaneza nu provine nici din tracÇ sau din dacÇ, dupÇ cum opineazÇ unii lingvi­ti bulgari.

Scopul acestei lucrÇri este de a merge mult mai departe faîÇ de aceste ŒncercÇri timide folosind un volum de date mult mai bogat ­i un set de principii noi,  mult mai coerent, despre structura fonologicÇ a limbii traco-dace. ×nîelegerea structurii fonologice a limbii traco-dace a dus Œn final la obîinerea portretului-robot al acestei limbi. Aceste procedee noi mi-au dat posibilitatea sÇ arunc o luminÇ nouÇ asupra limbii romƒne precum ­i asupra legÇturii fonologice strƒnse Œntre traco-dacÇ ­i romƒnÇ. Toate acestea fiind stabilite, transpare amprenta fonologicÇ ­i lexicalÇ a limbii traco-dace asupra Œntregii limbi romƒne, inclusiv asupra a­a-zisului segment latin Œncƒt multe cuvinte de care nu se mai Œndoie­te nimeni de originea lor latinÇ sÇ se dovedeascÇ de fapt cÇ sƒnt traco-dace. Un fenomen similar bazat pe acela­i procedeu a avut loc ­i Œn ce prive­te segmentul a­a-zis slav al limbii romƒne. PƒnÇ Œn prezent atƒt proto-slava cƒt  ­i traco-daca au fost considerate limbi satem ­i prin urmare diferenîele dintre aceste limbi erau dificil de delimitat, dar dupÇ cum am vÇzut existÇ multe particularitÇîi fonologice  ale traco-dacei care o disting net de limbile satem. De altfel nimeni nu a fÇcut efortul de a vedea ce separÇ limba traco-dacÇ de proto-slavÇ ­i Œn ultimÇ instanîÇ de restul limbilor satem. Din cercetÇrile pe care le-am fÇcut, am dedus cÇ proto-slava se caracterizeazÇ printr'o serie de trÇsÇturi care o diferenîiazÇ in mod cert de traco-dacÇ ­i  respectiv romƒnÇ. Un aspect esenîial al acestor diferenîe este metateza lichidelor, fenomen apÇrut Œn aceastÇ limbÇ pentru a crea silabe deschise, regulÇ atƒt de rÇspƒnditÇ Œn slava comunÇ; Œn schimb fenomenul nu este cunoscut nici de traco-dacÇ, nici de romƒna modernÇ. O particularitate deosebitÇ a proto-slavei este mult-rÇspƒndita palatalizare a velarelor cƒt ­i a labio-velarelor indo-europene. O altÇ caracteristicÇ este dispariîia nazalelor din poziîie silabicÇ finalÇ ­i concomitent apariîia vocalelor nazale. ×n aceastÇ limbÇ atƒt velarele cƒt ­i labio-velarele indo-europene sƒnt tratate Œn mod similar.  Am vÇzut Œn schimb mai sus tratamentul diferenîiat al labio-velarelor Œn traco-dacÇ tratament perpetuat Œn limba romƒnÇ. Palatalizarea labialelor, Œn maniera proto-slavei, nu a avut niciodatÇ loc Œn traco-dacÇ. Proto-slava a unificat sistemul velar proto-indo-european: adicÇ labio-velarele au devenit velare Œnainte de fenomenul palatalizÇrii (ex. IE ku > k, IE gu > g). Toate acestea vor fi discutate Œn detaliu Œn capitolele urmÇtoare.

nota red:
Dl Mihai Vinereanu a publicat acest studiu istorico-lingvistic deosebit de valoros, de mare importanta pentru destinul de mai departe al cercetarii originii limbii poporului romƒn la intrarea in unul din cele mai spectaculoase segmente al istoriei omenesti: Globalizarea. Sint citeva motivele care ne indeamna sa sustinem lucrul acesta. Primul: faptul ca isi bazeaza metoda pe o documentare stiintifica riguroasa. Al doilea: ca nu se lasa magulit de argumentele pripite, nefondate stiintific, ale unor scriitori de istorie, si nu cercetatori academici ai istoriei (indraznim sa afirmam!) cum au fost deseori, de pilda, Vasile Parvan sau Nicolae Iorga. Al treilea: ca nu se lasa magulit nici de tratatele de lingvistica oficila din Romania, depasite si de timp, si de baza de documentare stiintifica, si de rezultatele cercetarilor lingvistice contemporane. Al patrulea: ca da la lumina acest studiu, cum aratam la inceput, in plina desfasurare a paienjenisului Globalizarii, scriindu-l la New York, unde si lucreaza.

Lucrarii nu ii va fi usor sa intre in sertarele institutiilor academice rom^nesti (desi a fost salutata la Chisinau, in ziua premierei - 19 iunie 2002, de o intreaga divizie de reputati lingvisti, istorici, arheologi). Referintele acestor institute la "stilpii" cercetarii lingvistice si istorice rom^nesti de la finele sec. XIX si inceputul sec. XX sint inca in stadiul (umil, consideram noi) de incredere oarba in scrierile lor, de foarte multe ori depasite de rezultatele cercetarilor fundamentale ulterioare (datarea cu C14 a artefactelor culturilor neolitice carpato-dunarene a bulversat pur si simplu fundamentul multor scrieri istorice ale lui V. Parvan). De fapt partida academica care sustine in Romania originea latino-slava a limbii romƒne a pierdut de mult lupta cu limba romƒna. In acest sens face de amintit mereu lectiile de lingvistica pe care le-au dat, oarecum in contradictoriu, pionerii cercetarii stiintifice fundamentale a limbii rom^nesti, basarabeanul Alecu Russo ("scoala basarabeana") si ardeleanul Timotei Cipariu ("scoala ardeleana"). primul lega temeinic substraturile limbii rom^ne de casnicia milenara a poporului rom^n, care nu e nici civilizatia de care a nomadului, nici urbea Romei. Al doilea demonstra subtil ca termenul rom^nesc "frunza" este mai vechui decit cel neolatin "frondia", cel putin la fel de vechi ca termenul din latina clasica "frundia" si ca ambii provin din acelasi vechi substrat latin. Dovada casniciei limbii rom^ne (si a radicalilor care oglindesc spiritual aceasta casnicie) nu poate fi trecuta cu vederea de nici un cercetator serios al fenomenului lingvistic rom^nesc (marcat, cum se stie, de serioase confruntari cu popoarele migratoare ne-latine). La fel nu se poate fundamenta academic geneza limbii rom^ne moderne fara confruntarea cu latina clasica de prin veacurile III-IV BC, cind nu a avut cum sa influenteze crearea limbii rom^ne prin asa zisa colonizare de dupa 106 AD. Nu pot fi trecute cu vederea nici contactele cu popoarele de care sau cu marea migratie a triburilor slave. Dar limba rom^na moderna, ca si oricare limba moderna (orice rasism aici este exclus) a luat de la aceste contacte doar acele sintagme, acei radicali, acele noi reguli gramaticale care s-au armonizat si cu substratul ei latin, mult mai vechi decit venirea lui Traian in Dacia, si cu sedentarismul ne-urban al vorbitorilor ei. Pe asa o usa a intrat cu seriozitate si Mihai Vinereanu in structurile de baza ale limbii rom^ne, si, cum se vede, intrarea a fost primita. O salutam cu gindul la acel dictionar sau portret-robot al limbii rom^ne pe care autorul nostru ni-l vesteste cu atita entuziasm.