|
Al Zub (Iasi)
Structuri cronotopice Decizia de fond a "sanctificÇrii" lui ¸tefan cel Mare s-a luat de cÇtre poporul sÇu, pe cƒnd voievodul abia dispÇruse din viaîÇ, iar oamenii de
rƒnd, cei cu care cƒtigase bÇtÇlii i ridicase biserici, Œntemeind pentru mult timp rosturile îÇrii, Œi spuneau deja "sfƒntul ¸tefan". Fragment din Cina cea de tainÇ de la PopÇuîi, epoca lui ¸tefan cel Mare. Era o consacrare spontanÇ, cum s-a Œntƒmplat i Œn istoria altor neamuri, iar acest fapt a
cƒntÇrit mult Œn decizia Sfƒntului Sinod din 1992. Se poate discuta, desigur, dacÇ Œn aceastÇ decizie nu trebuie sÇ recunoatem unele ingrediente politice, îinƒnd anume de
strategia Œnaltului cler i de discursul legitimant al noului regim, ŒnsÇ nu e locul sÇ insistÇm. Fiecare timp are mÇsura lui deontologicÇ. A-l judeca pe ¸tefan dupÇ
exigenîele de acum ar fi incorect. Se poate explica, firete, aceastÇ deosebire de viziune asupra personalitÇîii lui ¸tefan
cel Mare. Romƒnia se aflÇ Œn plin proces de integrare europeanÇ, iar pe aceastÇ linie, acîiunea politicÇ a marelui domn constituie un reper inevitabil pentru discursul
europenist de azi. ×n datele timpului, acel dramatic secol XV, care a vÇzut destrÇmƒndu-se Bizanîul i o rapidÇ expansiune otomanÇ pe continent, programul lui
¸tefan VodÇ era unul pancretin, lucru recunoscut i elogiat chiar de Papa Sixtus IV. Nu este deci abuziv sÇ se vadÇ Œn biruitorul de la Podul ×nalt un prinî militƒnd pentru o
EuropÇ cretinÇ, capabil de imense eforturi, ŒnsÇ constrƒns finalmente sÇ negocieze un modus vivendi cu marele sÇu adversar, imperiul Semilunii.
Ca istoric, nu pot fi de acord cu discursul reducîionist ce se practicÇ de la un timp pe seama naîiunii i a "evenimentelor fondatoare". Nici o comunitate, indiferent de
mÇrime sau importanîÇ, nu poate renunîa la elementele care au structurato cronotopic. Istoricii de seamÇ ai lumii contemporane rÇmƒn ataaîi de patrimoniul cultural, de
"bunurile simbolice" care asigurÇ coeziunea oricÇrei naîiuni. "Ces mythes qui ont fait la France"
, spunea un mare medievist, amintindu-i, Œn plinÇ campanie demitizantÇ, cÇ miturile fac parte din tisura intimÇ a comunitÇîii. Procesul globalizÇrii, la care asistÇm
acum, nu impune renunîarea la valorile proprii specifice. Din contra, uniformizarea progresivÇ Œn planul economiei a condus la reacîii de apÇrare pe tÇrƒm cultural peste
tot Œn lume. Cei care proclamÇ caducitatea naîiunii nu sunt deloc dispui, altminteri, a sacrifica propria identitate naîionalÇ. Reactualizarea modelelor din trecut nu ŒnseamnÇ
paseism, ci o gestiune ŒnîeleaptÇ a patrimoniului. Americanii, cunoscuîi ca promotori ai globalizÇrii, nu-i uitÇ marile figuri i nu ignorÇ simbolurile care au contribuit la
Œnchegarea lor ca naîiune. Francezii au legiferat mÇsuri de protecîie a limbii lor i implicit a valorilor constitutive sub unghi etnocultural. Nu Œnîeleg de ce romƒnii ar trebui
sÇ se poarte altfel.
|
|
