|
Dan Waniec
Etimologii dacice... Am observat ca macrohidronimiile din aria lingvistica dacica, in sensul ei cel mai larg (Europa de la Dunare la Don ) au acest straniu dar,... Dan : Dan
- eri (Dunarea cf. Eri - Danul, Padul, sau sinusul Baltic, eridanic) Dan - aspes (Nistru, Borysthenes cf Hist - aspes, apa de unde se tragea Dariu ) Dan - aper (Dniepr ) Dan - ais (Tanais,
Donul )Mi se pare ca Dan, ca si oglinda lui, Nad, insemnau ceva ca "stralucitul, albul, limpedele ". Doar apoi au aparut sensurile de "judecator". Iata de ce cred asa: Apele acestea erau cu adevarat limpezi si cristaline, fiind alimentate de topirea kilometrilor cubi de gheata de dupa 12,500 - 10,000 i. Hr. Fluviul mitic Sarasvati, de pilda, care
astazi a disparut prin pustiul Thar, culegea tot ghetarul Himalaian, iar Vedele transmit ca pe alocuri acest fluviu rece si cristalin, stralucitor de curat, avea 7 km in latime. Asta explica si
de ce nivelul Marii Negre, si ea mai degraba la origine o Axinos (stralucitoare, cristalina si dulce ) ca un lac de munte, a variat atat de mult in functie de debitul post-glacial, scazand prin
Younger Dryas (spre 9,400 I. Hr.) si apoi iar urcand, obligand pe localnici sa fie mari navigatori de fluvii late (pana la 5,600 BC cand s-a pus in fine in legatura cu oceanul
planetar prin spargerea Bosforului) Din pacate, de atunci incoace, Marea Akshana este mai putin limpede, si nu mai e de fel un lac post-glaciar. Numele ei a devenit deci Ax-E-inos
(respingatoare de straini sau, culmea, atragatoare de straini, - Euxeinos). Conservatorismul hidronimic este uluitor. Avem Axi-upa, apa stralucitoare, (cf. Panci - upa sau cele
cinci ape din Panciapa, scris azi "Pundjabi" ) care a dat Axiopolis, apoi... Axium, apoi prin inversare cu Marea Negra cu tot, apa neagra, (S )- Arabon Potamos, Cal-abeus, Cerna
Voda, Cara-Su, etc. Aceasta se coreleaza cu numele mai tulbure de "negru", cu care au inceput descalecarile (de munti - asta inseamna descalecat ) ale celor care stiau
semnele timpului, si mai ales ca nu vor mai veni potopuri de ape dupa 5508 I Hr., ci doar de neamuri. Platon spune chiar, textual, ca inainte de Atlantida (probabil cea olteana ) au fost
nenumarate potopuri. Mai tarziu, acesta denumire "Axiala" alba, pura, si stralucitoare se scria Ban si Nab (Neb ) ca in numele regilor ****ici sau aramaici :
Neb - u - kad - nezzar Neb - mu - aria Desigur avem si adancile pagini ale lui Densusianu la dosar ca sa cautam pe mai departe. E greu insa a merge, chiar cu masinariile timpului
de azi, mai departe ca Densusianu. I-am scris deci dlui MihaiVinereanu, si mi-a raspuns. Pare toba de carte, ceea ce e formidabil, pentru ca la ale noastre intuitii trebuie sa ai
mereu si cenzura critica mare cat cuprinde. El crede foarte serios ca leaganul proto-indo-european este intre Dunare si Don. Are si volumele de baza ale lui Pokorny. Asta *****plica faptul ca
Marija Gimbutas, care ii aduce pe indo-europeni in valuri spre 4000 i. Hr. de la Volga, cum se vad valurile de kurgane, ar fi neglijat ca acestia tot Din Europa plecasera spre Urali, ca mai
apoi doar sa se intoarca la origini. Sudul mediteranean era un alt continuu lingvistic abhazo-adyghian-georgian (ivirian )- basc - ber - iber - berber . Aceste limbi sunt guturale, ergative si cu
radacini... de piatra (etxe ). Avem astfel tot tabloul cresterii populatiei europene incepand din Carpati si cuprinzand toata lumea. Cei brahicefalici (mediteranieni,
caucazoizi ) au coborat foarte departe spre lumea berbera. Cei doichocefalici arieni au ramas cu apele lor limpezi de munte, dar cum acestea erau largi, s-au facut din plutasi bistriteni niste
navigatori pelasgici. Mihai Vinereanu nu crede, insa, ca putem apropia fonetic pe vlasci de blasci si plasci prin labializarea dentalelor. Ramane faptul pozitiv, cum ar
zice Densusianu cu seninatatea lui - faptul cu totul remarcabil al conservatorismului vocalic romanesc. Acesta arata ca limba noastra stabila, matura, este de la originile ei dacice prototipul
tuturor celorlalte limbi indo-europene. Doar sanskrita, fierul de lancie cel mai departat al primilor arieni plecati hat departe spre Himalaia, ar mai pastra acele cuvinte pure, cele mai vechi,
cu cele ramase pe loc de la noi. nota red,.
Frumoase, ca intotdeauna, subtilitatile arheolingvistice ale dlui
Waniec. Conservatorismul vocalic, desi face parte din stabilitatea primordiala a limbii romane (de stabilitatile asta vorbeste si dl Mihai Vinereanu - vezi DAVA nr. 9) este, totusi, echilibrat,
si de stabilitatea consonantica. Aceasta, ca si faptul ca in romƒna vocalele=consonantele, arata deosebitele calitati ale limbii romƒnesti, ne pazeste de protocronismul naiv si de multe ori
prostesc, si ne impune stiinta ca motor al orientarii corecte a devenirii noastre. Am urmarit mai demult termenul badea<bodea<budea
pentru zona Orastie-Gradistea de Munte. Inca batrinul Cipariu intuia ca sta ceva serios de tot pe instabilitatea u>o>a. Urmarind trecerea lui U in O la latini , vezi FRUNDIA
> FRONDIA, si stabilitatea primordiala a lui U in cazul limbii romanesti FRUNDIA > FRUNZA, si, in acelasi timp, caderile vocalelor primordiale in bratele altor consoane sau a consoanelor in
alte vocale carpato-dunarene, batrinul Cipariu, ca si Ion Eliade Radulescu cu ale sale formidabilile scheme de vechime semn>signum, lemn>lignum, ca si vesnic tanarul Alecu Russo, cu
ale sale dovezi ca limba romana a creat poeme mai voloroase decat limbile apusene (si acesta indica un grad superior de spiritualizare a limbii) suntem pe un fagas stiintific deosbit de bine
orientat in modernitate. In acest sens am pus accent pe stabilitatile consonant-vocalice, de tip FRU > fruct, frumos, frunza, frunte
(una din cele mai perfecte ale limbii romane) care poate fi urmarita inca din perioada regeasca a latinei vechi. De ce anume aceste stabilitati? Fiindca ele constituie blocuri mult mai evaluate decat cele pe care le descrie Pokorny si au o vechime uriasa dovedita (vezi FRUNDIA - FRUNDZA - FRUNZA, dar si multe alte fenomene lkingvistice care nu sunt cercetate). De fapt ar trebui sa luam binisor primele scrieri ale latinilor si sa vedem cum se leaga cu foarte multi termini ai romƒnei
Trebuie, poate, sa ne mai lasam de Pokorny (este invechit!) si chiar de prea multe trimiteri la Sanscrita pe care nu o cunoastem fundamental, la nivelul ei spiritual i de revelaîie
(dar nu si de Panini) si sa cautam cei 300-900 de termini vechi romanesti din care, mai intii, au derivat ODATA CU RETRAGEREA GHETARULUI - termenii fundatori ai limbilor protogermanice Fiindca
incolo, si nu spre campia rusa, si nu spre sud, au mers primii temerari civilizand Europa Centrala (ajungƒnd acolo de pe cursul superior al Prutului si Nistrului). Din Moravia si Prusia ei au
cucerit Tarile de Jos, apoi Franta, Spania si Italia. Misterul acesta, al civilizarii aurignaciene dinspre nordul European este bine cercetat, dar nelamurit inca de arheologi. Nelamurirea, insa,
va dispare de la sine atunci cand arheologii se vor indoi si vor recunoaste ca pe linia Bacho Kiro - Branzeni, poate chiar mairepede pe linia Mamaia-sat_Branzeni, ceva s-a intimplat pe la 45.000
BP (si, poate, chiar mai inainte, daca luam in calcul misteriosul "paravan" de la Ripiceni-Izvor descoperit de Nic. Moroan i cercetat fundamental de Al. PÇunescu. ). Uniunea Latina cu matca ei
carpato-danubiana a fost creata mai tarziu in urma altor evolutii, de data asta maritime, cum bine vede dl Waniec, plutasii de pe Bistrita - si Ceahlaul in aurignacian a fost, aproape sigur,
Primul Munte Sfant al lumii - mergand la vale pana la Mediterana, asa cum arata si mitul lui Eneas. I-am scris dlui Vinereanu de acest lucru - atunci cand am atras atentia asupra
faptului ca marii intelectuali romani din sec. XIX s-au dat in dragoste cu germana, nu cu limbile latine. Exista o rezonanta adinca, foarte veche, intre limba lui Heidegger si cea a lui Noica
(sau Eliade, sau... Neacsu). Insistam, asadar, pe stabilitatea relativa a vocalelor si consonantelor, si ea trebuie cautata nu pe Don (desi tocmai acolo a fost marea citadela civilizatoare de
Kostienki), ci pe Rin si la izvoarele Dunarii, in Padurea Neagra (pe care o iubea si Heidegger, care, se pare, avea gene inrudite cu cele carpato-dunarene). Sa nu uitam ca primele madone nu
au aparut in Italia, ci pe la Wallendorf, in Austria, pe Dunare, ca primele statuette de lut ars sau descoperit pe la Pavlov, in Moravia, ca primele structuri de case (musteriene - sic!) se
afla la Ripiceni-Izvor, ca primele mesage numerologice ale omenirii sau descoperit la Branzenii au fost Œncrustate pe la 36.000-40.000 BP. Asadar, latinitatea limbii romanesti nu poate fi
dezlegata de substratul germanic si nici de faptul ca Negru Basarabul si Dragos sau Bogdan Musatinul au descalecat din nordul BASTARNIZAT, nu din sudul GRECIZAT si TURCIT, adica noua renastere a
poporului carpato-danubian a fost virusata si intarita cu matca vechilor triburi germanice Pare deosebit si faptul ca si neolitizarea lumii a avut un vector nordic - dinspre Moravia cea cu prima
ceramica, adica centrul lumii trece in Ardeal (prin Gura Baciului) cu topirea metalelor si, poate, agricultura, dar trebuie studiate mai bine Cosautii si Cuina Turcului. Mai ales Cosautii, unde,
se pare, neoliticul timpuriu a apÇrut inca in gravetian.
|
|
