Vartic

Motenirea lÇsatÇ de ¸tefan cel Mare poporului romƒn, dar i Œntregii Europe, este atƒt de uriaÇ Œncƒt ea va dÇinui i Œn urmÇtorii 500 de ani. Care, deci, ar fi modelele tefaniene de care va avea nevoie societatea omeneascÇ i cÇtre 2 iulie 2504, adicÇ la 1.000 de ani dupÇ trecerea lui Œn nefiinîÇ?

Cina cea de tainÇ din altarul bisericii Voroneîului, frescÇ unicalÇ i prin comoziîie, i prin ritm, i prin mesaj, i prin armonia canonico/plasticÇ, adevÇratÇ desÇvƒrire artisticÇ i spiritualÇ nu numai pentru prÇpÇstiile de la 1504, ci, mai ales, pentru cele de la 2504. Epoca finalÇ a domniei lui ¸tefan cel Mare.

¸i peste 500 (dar i 500, i 1.000 i 10.000 de ani Œn urmÇ) cucerirea i dominarea piramidelor politice, economice, sociale, religioase, etnice, pe de o parte, i iertarea, iubirea i desÇvƒrirea, pe de alta, vor constitui principala preocupare a omului (dacÇ vreo catastrofÇ umanitarÇ sau cosmicÇ nu-l va scoate din fiinîare). Or, tocmai gestionarea uluitoare a acestor categorii fundamentale la limitele posibilului, Œn zona incertitudinilor i a bifurcÇrilor celor mai crƒncene, este esenîa motenirii omului-epocÇ, dar i a Principelui ¸tefan Muatin, devenit de la sine, ŒncÇ Œn timpul vieîii, cel Bun, cel Mare, cel Sfƒnt.

Dintre aceste categorii, cele ale iertÇrii, iubirii i desÇvƒririi, despre care s-a vorbit mai puîin i cÇtre 2 iulie 1904 (cƒnd componenta principalÇ a motenirii lui era eroul ce apÇrÇ unitatea naîionalÇ a îÇrii), i cÇtre 2 iulie 2004 (acum numele lui este omagiat de UNESCO mai ales ca erou civilizator i ziditor de superbe instituîii culturale), vor deveni prioritare Œn perspectiva de Globalizare a lumii, adicÇ Œn condiîiile cƒnd impactul tehnologie/om va putea cu uurinîÇ anihila umanul pe PÇmƒnt. Or, i peste 500 de ani Mesia de la Voroneî (sau cel de la BÇlineti) va cƒntÇri curajos fapta omului, confruntarea lui cu tragicul fiinîÇrii, la fel de curajos i profund ca i Œn timpul pictÇrii lui de cÇtre zugravul genial al lui ¸tefan cel Mare.

¸i atunci, ca i acum, ca i la 2 iulie 1504, Europa va trebui reconstruitÇ i cu centre politice puternice (aa cum a fost construitÇ Suceava Œntre 12 aprilie 1457 i 2 iulie 1504), i cu noi spaîii spirituale (aa cum a fost construit, ca un nou Athos sau Constantinopol, complexul de biserici i mÇnÇstiri ale lui ¸tefan) pentru a rezista ca spaîiu primordial al omenirii. Atunci, ca i acum, anume puterea spiritualÇ a omului va trebui sÇ dea rost fiinîÇrii omeneti pe mÇsura posibilitÇîilor de fiinîare. Or, ¸tefan Muatin a proiectat genial un vector sigur al acestui rost - echilibrul dintre piramida politicÇ i cea spiritualÇ, aezƒnd Œn calea tornadelor devastatoare ale istoriei, dar mai ales ale rÇzboaielor, inclusiv ale celor economice i tehnologice, zidirea sacrÇ de mici dimensiuni (nava triconcÇ, ŒngustÇ, ŒnaltÇ) Œn care omul este obligat de zidirea ŒnsÇi sÇ se apropie fÇrÇ gloatÇ, Œn singurÇtate, de Dumnezeu.

Pentru Principele de la 2 iulie 2504, care Œi va asuma uriae reponsabilitÇîi Œn faîa Omenirii, intrarea singuraticÇ Œn mica i prefrumoasa bisericÇ tefanianÇ pentru fortificare moralÇ i spiritualÇ va constitui, dupÇ opinia noastrÇ, cea mai ŒnaltÇ colire a acelei vremi viitoare. FiindcÇ acel Principe nu va mai putea sÇ ierte, sÇ iubeascÇ, sÇ desÇvƒreascÇ i sÇ protejeze umanitatea contra stranicei puteri tehnologice pe care o va gestiona doar Œn faîa camerelor de luat vederi, a parlamentelor sau a staffurilor electorale ale partidelor politice - orice greealÇ, anume a lui, a personalitÇîii politice care va sta cu degetul pe butonul unor tehnologii de neimaginat azi, va fi fatalÇ pentru omenire.

La 2 iulie 1504 ¸tefan Muatin lÇsa Œn urma sa un colî pacificat de EuropÇ, construit cu formidabile, unicale sub aspect estetic, zidiri de piatrÇ. Cele 8 curîi ale sale erau descrise de cÇlÇtorii europeni ca adevÇrate palate veneîiene. CetÇîile sale au rezistat celor mai mari cuceritori ai timpului, inclusiv lui Mahomed al II-lea. Dar mai ales excepîionalele biserici Œn care omul nu se simte ca o furnicuîÇ dominatÇ de spaîii imense (ca Œn catedralele apusene, Œn soboarele ruseti, Œn moscheele musulmane sau templele indiene), ci Œn armonie deplinÇ cu natura, construitul i Divinatatea, apropiinduse de Divinitate, vor proteja ŒncÇ mult timp i Umanitatea, i izvorul curgerii ei, despre care tim aa de puîin.

Biserica Sfƒntul Gheorghe de la Voroneî, 1488, capela SixtinÇ a Europei de Sud-Est,
ctitoritÇ de ¸tefan cel Mare i protejatÇ duhovnicete de Daniil Sihastrul.
Altarul i naosul bisericii au fost pictate cu superbe fresce ŒncÇ Œn epoca lui ¸tefan cel Mare.
Pictura exterioarÇ a fost ctitoritÇ Œn a doua jumÇtate a secolului urmÇtor
de cÇtre mitropolitul Grigorie Roca,
unul din cei mai fideli ucenici ai lui Daniil Sihastrul .

Clopotele Putnei, iatÇ, nu bat a tƒngÇ, ci a devenire i armonie. Ele bat la 2 iulie 2004 Œntr-o EuropÇ a incertitudinilor, a masacrelor, a iresponsabilitÇîilor. Ele combat piramida pragmaticÇ a lumii i o adunÇ (o aeazÇ, spune poporul romƒn) Œn jurul casei de piatrÇ a sedentarului, a construitului sacru cu ajutorul cÇruia omul pÇzete PÇmƒntul, cum susîine i marele filosof german Heidegger, ca leagÇn i ca devenire a Fiinîei. S-ar putea ca echilibrul dintre politic i spiritual, atribuit de noi lui ¸tefan cel Mare i Sfƒnt, sÇ facÇ parte din intuiîiile, nu din planurile concepute logic de cÇtre Principele romƒn. Dar el a pÇzit cu o îarÇ micÇ toatÇ cretinÇtatea de furtuna dominaîiei musulmane (chiar spre binele acesteia din urmÇ) i a salvat poporul romƒn de puternicul refuz al civilizaîiei apusene (inclusiv al tehnologiilor) care Œl scoase din istorie dupÇ dispariîia statului dac. Anume Œn acest plan al devenirii intuiîiile lui, protejate i astÇzi de faptele sale, devin formidabile construcîii logice. Readucerea zidirii sacre de piatrÇ Œn planul fiinîÇrii naîionale (dupÇ stoparea ei din iunie 106), a tehnologiilor celor mai avansate, inclusiv a celor militare (fÇrÇ ele biruinîele de la 1467, 1475, 1476, 1497 ar fi fost imposibile), repunerea Œn istorie a romƒnilor cu mijloacele timpului sÇu (adicÇ a rÇzboaielor victorioase purtate cu mari cuceritori), recunoaterea lor de cÇtre cele mai mari cancelarii ale timpului, ŒnÇbuirea contientÇ a setei de a cuceri i domina alte popoare, depÇirea stoicÇ a tragediilor personale (dezastrul de la solstiîiul de varÇ din 1462, moartea mamei Maria-Oltea, moartea cel puîin a douÇ soîii i a trei copii, Bogdan, Petru i Alexandru) dar, mai ales, instituîionalizarea iertÇrii, transformarea iertÇrii Œn politicÇ de stat adunÇ i azi Œn jurul lui mulîimile pentru un destin care i la 2 iulie 2504 va fi tot omenesc.
next