Alexe RÇu (Chi­inÇu)
Cultura scrisÇ Œn epoca lui ¸tefan cel Mare ­i Sfƒnt

×n spiritul postulatului cre­tin referitor la opera ­i la cauza comunÇ a generaîiilor ("Unul seamÇnÇ, iar altul secerÇ"- Ioan, 4.37), Nicolae Iorga susîine, Œn Istoria lui ¸tefan cel Mare, cÇ "o nouÇ stare a lucrurilor se ŒntemeiazÇ totdeauna prin cel puîin doi stÇpƒnitori. Unul clÇde­te, celÇlalt, venind la rƒndul sÇu, apÇrÇ".

Premisa ­i condiîia unui progres ortodox rezidÇ, din punct de vedere cultural ­i spiritual, Œn faptul cÇ, de­i o generaîie poate ­i trebuie sÇ se realizeze ­i ca "semÇnÇtor", ­i ca "secerÇtor", ea nu poate ­i nu trebuie sÇ "secere" ceea ce a "semÇnat" ea ŒnsÇ­i. "Semeni" pentru cei ce Œîi vor urma ­i "seceri" ceea ce au "semÇnat" predecesorii. Iar pentru ca progresul istoric sÇ nu se ŒntrerupÇ, trebuie mai Œntƒi sÇ seceri ­i apoi sÇ semeni. AplicatÇ la o singurÇ generaîie, o astfel de succesiune a lucrÇrilor constituie o denaturare. Dar totul se a­azÇ Œntr-o rƒnduialÇ fireascÇ dacÇ fiecare generaîie este privitÇ Œn legÇturÇ cu predecesoarele ­i cu succesoarele sale.

AdevÇrul despre viaîa ­i faptele lui ¸tefan cel Mare ­i Sfƒnt nu poate fi aflat decƒt printr-o abordare, care sÇ se orienteze la confluenîa genealogicÇ, geopoliticÇ, economicÇ, culturalÇ ­i religioasÇ care le-a generat. Din orice alt punct, nu se poate vedea decƒt o porîiune de adevÇr, dar ­i aceea va fi nuanîatÇ de reflexele unei alte confluenîe.

Contextul global Œn care se situa Moldova din vremea Œnceputului dinastiei Mu­atinilor era marcat de ascensiunea fulminantÇ a Chinei, rolul ei fiind pe atunci unul prioritar, mai ales sub aspectele economic, tehnologic ­i cultural. Cƒnd ¸tefan venea la domnie, China utiliza deja de mai bine de jumÇtate de mileniu tiparul cu litere mobile ­i hƒrtia, tot atƒîia ani avƒnd ­i presa chinezÇ multiplicatÇ prin metoda poligraficÇ, iar nivelul de organizare ­i de conducere a economiei, tehnologiile folosite Œn metalurgie ­i Œn industria militarÇ fÇceau din ea un lider mondial inegalabil. Succesul Europei Occidentale, conchide W. McNeill, a depins de Œmprumuturi din China. Prin intermediul îÇrilor europene occidentale, aceste Œmprumuturi au ajuns ­i Œn Moldova. Primul ­i cel mai decisiv Œmprumut a fost folosirea de cÇtre europeni a prafului de pu­cÇ ­i a artileriei inventate de chinezi, acestea permiîƒndu-le sÇ stÇvileascÇ invaziile cavaleriilor nomade din stepa euroasiaticÇ, dobƒndind astfel stabilitatea necesarÇ pentru ascensiunea spectaculoasÇ ce a urmat.

×n Orientul Apropiat, Œn plinÇ ascensiune ­i expansiune a islamului, rÇzboinicii turci, dupÇ ce s-au infiltrat Œn structurile militare, iar apoi, devenind musulmani - ­i Œn cele politice, preiau puterea ­i constituie statul turc otoman, ce se transformÇ curƒnd Œn imperiul cu care se vor confrunta europenii, mai cu seamÇ cei din Balcani. Sub aspect cultural, ŒnsÇ, de­i ajunseserÇ sÇ stÇpƒneascÇ toate cuno­tinîele predecesorilor arabi, greci, indieni ­i adÇugaserÇ un corp de noi cuno­tinîe la vechiul cadru, musulmanii au evoluat spre neŒncrederea Œn raîiunea umanÇ Œn ceea ce prive­te descoperirea adevÇrului teologic, rezultatul acestei evoluîii fiind ŒnÇbu­irea oricÇror inovaîii Œn ­tiinîa ­i Œn filozofia lor, drept care Œmprumuturile de la ei au fost mai puîin importante.

Bizanîul intrase deja Œn declin, iar Œnainte de venirea lui ¸tefan la domnie Constantinopolul cÇzuse sub musulmani. Totu­i, Œnainte de aceasta, avusese loc o remarcabilÇ reformÇ a teologiei ortodoxe ­i a ierarhiei Bisericii Ortodoxe, pornind de la rolul cÇlugÇrilor ca purtÇtori de cuvƒnt ai oamenilor simpli ­i de la viziunea misticÇ a lui Dumnezeu, ceea ce a favorizat identificarea bisericii cu sentimentul popular. ¸tefan cel Mare va recurge plenar la mijlocirea cÇlugÇrilor siha­tri ­i a preoîilor, fapt care Œi va asigura sprijinul total ­i iubirea poporului. ×n plus, miniaturile ­i manuscrisele biserice­ti aduse din capitala bizantinÇ Œn Moldova pe vremea lui Alexandru cel Bun, vor determina Œn mare mÇsurÇ evoluîia culturii scrise din epoca ­tefanianÇ. Totu­i, Œn esenîa ei, cultura bizantinÇ din acea vreme intrase deja sub dominaîia dogmatismului ­i a canoanelor.

×n schimb, Europa de Vest devenise acum punctul Œn care se Œntƒlneau noutÇîile de orice fel, fapt datorat mai ales ŒmbunÇtÇîirilor tehnice aduse Œn navigaîie, tot ele fÇcƒnd posibile atƒt expediîiile lui Columb ­i cele ale lui Vasco da Gama (care au fost contemporani cu ¸tefan cel Mare), cƒt ­i dezvoltarea fÇrÇ precedent a schimburilor comerciale cu cele mai ŒndepÇrtate îÇri ale lumii. Aceasta le permitea europenilor sÇ adopte tot ce doreau din "trusele de instrumente" ale altor naîiuni, fÇcƒndu-i deosebit de inventivi Œn cadrul propriei lor mo­teniri culturale lÇrgite. Unul din cele mai importante drumuri internaîionale de comerî, care unea Marea BalticÇ cu Marea NeagrÇ, strÇbÇtea Moldova, iar un al doilea (care pornea din Flandra ­i avea o direcîie spre Lemberg (Lvov), iar alta spre Italia ­i spre Orientul Apropiat ­i DepÇrtat) trecea prin Bistriîa ­i se intersecta cu primul. Pe acele drumuri circulau, cum scrie un istoric, negustorii, soliile ­i ideile. ×n plus, vecinÇtatea unor îÇri de credinîÇ catolicÇ aduceau tipul de civilizaîie apusean Œn imediata apropiere a Moldovei. Toate acestea n-au
putut sÇ nu aducÇ Œn principat nu doar mijloace tehnice necesare pentru activitatea economicÇ ­i pentru cea militarÇ, ci ­i o anume familiarizare cu moda ­i cu obiceiurile occidentale. Este suficient sÇ menîionÇm, Œn aceastÇ ordine de idei, cÇ Œn miniatura votivÇ din Tetraevanghelul de la Humor (ca ­i Œn monumentul din Chi­inÇu, de altfel) ¸tefan ne apare Œnve­mƒntat Œn costumul principilor de la Florenîa (ora­ele-state italiene, cu care Moldova Œntreîinea relaîii comerciale intense, dominau comerîul pe Marea NeagrÇ. Grigore Ureche menîioneazÇ Œn Letopiseîul sÇu, cÇ vasele genoveze cu mÇrfuri urcau din Marea
NeagrÇ pe Nistru Œn sus, ajungƒnd pƒnÇ la Hotin. Pe vremea lui ¸tefan cel Mare se construiesc ­i nave moldovene­ti).

Sub aspect cultural, Europa din acea vreme intra Œn Rena­tere ­i Œn modernitate. Multe din noutÇîile ei, proprii sau Œmprumutate de la chinezi (tiparul, fabricarea hƒrtiei, traducerea Bibliei Œn limbile naîionale ­i oficializarea acestora etc.) vor ajunge la noi mai tƒrziu. ×n schimb, pe vremea aceea Œn Moldova pÇtrunde principala determinantÇ a culturii occidentale - stilul gotic, a­ezat la noi prin descÇlecÇtorii maramure­eni (ora­ul RÇdÇuîi, necropola Œntemeietorilor ÝÇrii Moldovei ­i a strÇmo­ilor lui ¸tefan cel Mare fiind un veritabil muzeu al arhitecturii gotice moldovene­ti de inspiraîie maramure­eanÇ). ×n plus, Œn primul sÇu veac de existenîÇ, Ýara Moldovei era una catolicÇ, prima mitropolie ortodoxÇ, ŒnchinatÇ Constantinopolului, urmƒnd sÇ fie ŒnfiinîatÇ abia Œn epoca lui Alexandru cel Bun, dar ­i atunci, nu fÇrÇ influenîa soîiei sale Ryngalla, care nu era ortodoxÇ, domnitorul ŒnfiinîeazÇ Œn pararel ­i o episcopie catolicÇ. Totu­i, o datÇ cu ŒmbrÇîi­area ortodoxismului Œn Moldova pÇtrunde stilul bizantin, iar din interferenîa acestuia cu stilul gotic se va forma un distinct stil moldovenesc, sintezÇ ŒnceputÇ Œn epoca lui Alexandru cel Bun ­i dusÇ la desÇvƒr­ire Œn timpul domniei lui ¸tefan cel Mare.

×n ce a constat aceastÇ sintezÇ? Stilul gotic, a­a cum au observat unii filozofi, este expresia nelini­tii metafizice ­i a consimîirii infinitului la popoarele nordice, iar stilul bizantin - a Œnclinaîiei cÇtre finit a culturilor din sudul Europei. ×n arhitectura bizantinÇ spaîiul ­i lumina sunt ca ­i cum Œntemniîate, pe cƒnd Œn cel gotic predominÇ diafanul. E diferenîa dintre prima tinereîe ­i bÇtrƒneîe. Dar ­i excentricitatea goticÇ, ­i Œnchistarea apÇsÇtoare bizantinÇ nu au simîul mÇsurii. Retopirea lor Œntr-un nou model a Œnsemnat mai ales eliminarea celor douÇ extreme. MÇnÇstirea Putna, Œmbinare a formelor arhitectonice de facturÇ goticÇ cu organizarea Œn stil bizantin a spaîiului interior, este modelul cel mai strÇlucit al acestei simbioze. ×ntr-o descriere a acestei mÇnÇstiri, Nicolae Iorga remarcÇ faptul cÇ elementele gotice, Œn special turnul unic, sunt a­ezate "pe o dibace potrivealÇ arhitectonicÇ, special moldoveneascÇ". AceastÇ "potrivealÇ" este expresia celor mai Œnsemnate, dupÇ Iorga, Œnsu­iri ale domnitorului ­i ale poporului nostru: anume mÇsura, judecata dreaptÇ ­i cumpÇnitÇ. La noi, proporîiile sunt mai pe potriva omului, fÇrÇ a cÇdea Œn profan, iar formele gotice renunîÇ la îinuta sfidÇtoare ­i ŒmbrÇîi­eazÇ echilibrul, armonia, demnitatea ­i nobleîea dacice, conjugate cu binecunoscuta noastrÇ modestie (cuminîenie) cre­tineascÇ. TotodatÇ, sentimentului de apÇsare ce îi-l inspirÇ stilul bizantin Œi ia locul, Œn interiorul unei biserici de stil moldovenesc, acela de eliberare ­i de bucurie.

Crearea acestui stil este rodul cultural principal al dinastiei Mu­atinilor. ¸tefan cel Mare a avut, Œn acest context genealogic, rolul de "secerÇtor" Œn raport cu Alexandru cel Bun ­i de "semÇnÇtor" faîÇ de Petru Rare­ ­i de ceilalîi mu­atini vrednici ce i-au urmat la domnie. ¸tefan cel Mare a trebuit sÇ apere ceea ce a clÇdit Alexandru cel Bun, sÇ reintegreze teritoriul îÇrii ­i sÇ ducÇ la Œmplinire rotundÇ Œnceputurile culturale puse de marele sÇu Œnainta­, deschizƒnd, Œn acela­i timp, drumuri noi pentru urma­i. Cultura scrisÇ din acea perioadÇ este ­i ea un rezultat al lucrÇrii cƒtorva generaîii. ×nainte ŒnsÇ de a trece Œn revistÇ realizÇrile de vƒrf ale ei, trebuie sÇ explicitÇm cƒteva chestiuni de principiu.

Primo. Viaîa culturalÇ ­i spiritualÇ a Moldovei, ca ­i a celorlalte îÇri de pe continentul nostru, se Œntemeia Œn mare mÇsurÇ pe ceea ce astÇzi numim originile grece­ti ale culturii europene, perpetuate, Œn parte, dacÇ nu chiar Œn special, prin cre­tinism. La o citire atentÇ a Noului Testament, e lesne de observat, Œntr-adevÇr, cÇ anumite precepte, cum ar fi renunîarea la desfÇtare ­i la viaîa de bel­ug, relaîia dinre trup ­i suflet, lumina (flacÇra) cunoa­terii ce se aprinde Œn suflet Œn urma unei Œndelungi meditaîii asupra unui lucru, aruncarea seminîei cunoa­terii Œn sufletele oamenilor ­. a. parcÇ ar fi luate direct din Scrisoarea a VII-a sau din unele dialoguri ale lui Platon. Mai mult ca atƒt, Œn iconografia cre­tinÇ din vremea aceea Platon era reprezentat ca proroc al venirii lui Hristos (o reproducere a unei astfel de icoane vezi, de exemplu, la p. 67 a Istoriei lui G. Iva­cu). Dar cel mai important principiu grecesc a­ezat la temelia vieîii spirituale era delimitarea (Œn conformitate cu ŒnvÇîÇturile lui Platon ­i Aristotel) a cunoa­terii Œnalte, divine de cunoa­terea tehnicÇ (adicÇ a lucrurilor legate de devenirea teluricÇ, de generare ­i alterare). ×ntre altele, planul Œn formÇ de navÇ al bisericilor moldovene­ti din acea perioadÇ (corÇbii ale uscatului, cum le-a numit Noica) era consecinîa acestei delimitÇri, ideea sugeratÇ fiind aceea cÇ, Œn scurta lui aflare pe aceastÇ lume, omul se pregÇte­te pentru cÇlÇtoria cÇtre cele eterne.

 ¸i dacÇ cunoa­terea celor trecÇtoare se putea face Œn limba poporului (Œn "vulgata"), apoi cunoa­terea divinÇ trebuia sÇ se foloseascÇ de o "limbÇ sfƒntÇ", ŒnconjuratÇ de o aureolÇ specialÇ. Catolicii au ales pentru acest scop limba latinÇ, sacerdoîii bizantini - limba greacÇ veche, iar bisericile ortodoxe din sud-estul european - limba slavonÇ. ExistÇ cƒteva explicaîii ­tiinîifice referitoare la alegerea de cÇtre bisericile din Moldova, Muntenia ­i Transilvania a limbii slavone, cea mai des vehiculatÇ fiind ideea cÇ aceasta s-a produs cu concursul Bizanîului ­i din raîiuni politice, avƒndu-se Œn vedere situarea Moldovei, Munteniei ­i Transilvaniei Œn mijlocul unei mase slave, cu care trebuiau sÇ se afle Œn relaîii permanente ­i cÇ exista, pe atunci, o adevÇratÇ "InternaîionalÇ" ortodoxÇ. Ideea ar fi perfect plauzibilÇ dacÇ nu s-ar isca Œn acest context cƒteva ŒntrebÇri, Œntre care: 1) Vecinii cu care am avut cele mai intense relaîii ­i raporturi au fost Polonia ­i Ungaria. De ce
n-am ales, ca ­i ei, latina drept limbÇ de culturÇ?; 2) De ce "Internaîionala" ortodoxÇ n-a organizat un front comun Œmpotriva expansiunii otomane? Or, ajutoarele ce i se ofereau Moldovei Œn acea vreme (mÇcar cu vorba, dacÇ nu ­i cu fapta) veneau mai mult din partea vecinilor catolici ­i a Papei de la Roma; 3) De ce un ­ir de popoare slave, atunci cƒnd au putut s-o facÇ, n-au trecut la ortodoxism? 4) De ce Œn 1502, cŒnd izbucne­te conflictul dintre Rusia ­i Lituania, ¸tefan cel Mare Œi scrie îarului rus (cuscrului sÇu) cÇ datoria cea mare cÇtre cre­tinÇtate e mai sfƒntÇ decƒt aceea cÇtre legea pravoslavnicÇ?

Un alt curent de opinie susîine cÇ Œn alegerea limbii slavone drept limbÇ de culturÇ, ca ­i Œn Œmpiedicarea ŒnrÇdÇcinÇrii catolicismului la noi, rolul decisiv l-au avut marii feudali din principate, care erau, Œn majoritate covƒr­itoare, de origine slavÇ ori cumanÇ.

 Secundo. ×n legÇturÇ cu limba slavonÇ nu se pot face referiri, politice ori de alt ordin, la nici unul din popoarele slave din Evul Mediu. Limba slavonÇ a fost o limbÇ de cult conceputÇ de Chiril ­i Metodiu, pe baza vechii slave, pentru a traduce Biblia din limba greacÇ, Œn timpul misiunii lor de cre­tinare a regiunilior slave (din 862). Pentru prima datÇ, slavona a fost folositÇ Œn oficierea serviciului divin Œn Moravia ­i Panonia secolului al IX-lea. Slavona a constituit, pentru îÇrile ortodoxe Œn care a fost utilizatÇ, limba unui cerc restrƒns de cÇrturari biserice­ti, dieci de cancelarie ­i de feudali culîi. Ea nu a fost, mai ales Œn principatele dunÇrene, nici vorbitÇ, nici ŒnîeleasÇ de populaîie. Ea a fost supranumitÇ pe drept cuvƒnt "latina medievalÇ a RÇsÇritului". TotodatÇ, foarte adesea diecii dintr-o îarÇ sau alta nu gÇseau cuvinte slavone pentru toponimele, antroponimele, alte morfeme ­i sintagme locale, drept care le treceau Œn text a­a cum erau ele Œn limba lor maternÇ. A­a au apÇrut mai multe redacîii ale slavonei: medio-bulgarÇ, sƒrbeascÇ, ruseascÇ, romƒneascÇ. Slavistul rus Iaîimirski, evidenîiind un volum respectabil de cuvinte romƒne­ti Œn textele documentelor slave scrise la noi, conchide cÇ diecii no­tri "gƒndeau romƒne­te ­i scriau slavone­te".

Tertio. De multe ori se fac confuzii Œntre scrierea chirilicÇ ­i cea folositÇ Œn Republica Moldova pƒnÇ la 1989, de asemenea Œn ceea ce prive­te paternitatea alfabetului chirilic. Alfabetul folosit pentru limba slavonÇ este numit Œn mod abuziv chirilic, dupÇ Chiril ­i Metodiu, care s-ar putea sÇ-l fi inventat atunci cƒnd traduceau Biblia pentru slavi. AdevÇrul este cÇ cei doi apostoli au inventat alfabetul "glagolitic", care ŒnsÇ n-a prins. Iar alfabetul numit "chirilic" n-a avut nevoie sÇ fie inventat de nimeni, fiindcÇ e o simplÇ variantÇ a grafemelor grece­ti din secolul VIII. Slavii i-au adÇugat semne pentru ­ ­i î, pentru ? ­i ?, sunete pe care grecii, peltici ­i sƒsƒiîi, nu le aveau. ¸ ­i î reproduc fotografic forma lui shin ­i îade din alfabetul ebraic. Bibliologul lituanian Levas Vladimirovas susîine cÇ cele 25 de litere grece­ti incluse Œn a­a-numitul alfabet chirilic au fost preluate nu direct, ci dintr-o formÇ caligraficÇ a lor numitÇ unciala bizantinÇ, constituitÇ Œn sec. IX. E o tezÇ plauzibilÇ, dacÇ ne gƒndim cÇ glagolitica lui Chiril ­i Metodiu (un amestec de semne grece­ti ­i arabe, cu ligaturi sofisticate, greu de Œnsu­it) nu prea mergea, iar pentru misiunea lor era nevoie de cƒt mai multe manuscrise, a­a Œncƒt au recurs la o caligrafie consacratÇ.. Iar Œn Republica Molova s-a utilizat nu scrierea "chirilicÇ", ci alfabetul civil rusesc, promovat de îarul Petru cel Mare.

Revenind la cultura scrisÇ din vremea lui ¸tefan cel Mare, din perioada dinastiei mu­atine Œn general, trebuie spus cÇ ea se fÇcea mai ales Œn limba slavonÇ,utilizƒndu-se forma caligraficÇ semiuncialÇ (cu litere mÇrunte, mijlocii sau mari) a a­a-numitului alfabet chirilic. Cunoscutul cÇrturar putnean Claudiu Paradais afirmÇ, Œn treacÇt, cÇ semiuncialele moldovene­ti au fost derivate din literele capitale romane, dar fÇrÇ sÇ explice ce-a avut Œn vedere. DacÇ gƒndul sÇu reie­ea din faptul cÇ semiuncialele folosite la scrierea Œn slavonÇ au derivat din uniciala bizantinÇ ­i cÇ Bizanîul nu era altceva decƒt Imperiul Roman de RÇsÇrit, atunci a comis o eroare, pentru cÇ unciala bizantinÇ era o formÇ caligraficÇ a alfabetului grec, pe cƒnd literele capitale romane reprezentau o execuîie deosebit de elegantÇ a majusculelor alfabetului latin. Dar cum o astfel de gre­ealÇ este incredibilÇ la un cercetÇtor ca Paradais, rÇmƒne varianta cÇ, probabil, caligrafii moldoveni, atunci cƒnd lucrau manuscrisele slavone­ti, se inspirau din frumuseîea deosebitÇ a capitalelor romane ­i se strÇduiau sÇ dea eleganîÇ ­i semnelor grece­ti - "chirilice".

¸i Œntr-adevÇr, a­a cum a remarcat ­i Dan Simonescu, mÇiestria cu care erau lucrate manuscrisele slavone­ti Œn Moldova nu mai poate fi calificatÇ ca o scriere caligraficÇ, ci ca o scriere pictatÇ (Œn acest sens, Œîi vine involuntar asocierea cu scrierea pictatÇ a chinezilor). ×n vremea Mu­atinilor se creeazÇ un stil cu totul deosebit Œn arta cÇrîii manuscrise - izvodul moldovenesc. Caracteristicile lui sunt frumuseîea excepîionalÇ a ductului literei, ornamentarea geometricÇ de o mare eleganîÇ, armonia cromaticÇ ­i inepuizabilele resurse coloristice, inegalabilele miniaturi care, a­a cum a menîionat ­i Nicolae Iorga, ar merita un loc Œn istoria artelor majore. Bazele acestei ­coli au fost puse Œn timpul domniei lui Alexandru cel Bun, de cÇtre marele cÇrturar ­i artist Gavriil Uric de la mÇnÇstirea Neamî. Tetraevanghelul lucrat de el la 1429 constituie astÇzi mƒndria Bibliotecii Bodleiene din Oxford, care Œl deîine. ¸coala a cunoscut o Œnflorire excepîionalÇ pe vremea lui ¸tefan cel Mare ­i se va afirma cu o uimitoare prospeîime sub domnia lui Petru Rare­, la Dragomirna, prin talentul lui Anastasie Crimca. Apariîia ­i evoluîia ei s-au datorat Œn mare mÇsurÇ spargerii dogmelor ­i depÇ­irii canoanelor, astfel spunƒndu-­i cuvƒntul partea goticÇ a fiinîei noastre naîionale. ×n spaîiile ortodoxe supravegheate de Biserica BizantinÇ, manuscrisele trebuiau sÇ fie executate conform unor reguli ­i indicaîii stricte - a­a-zisele erminii. Erau reglementate factura semiuncialelor ­i rƒnduirea slovelor. OrnamentÇrile trebuiau sÇ fie de inspiraîie floralÇ. Miniaturile cu chipurile evangheli­tilor ­i ale sfinîilor era obligatoriu sÇ fie de o expresie ­i de o cromaticÇ conforme cu ascetismul. Imaginile intercalate Œn manuscris trebuiau sÇ fie de un arhaism deliberat ­i sÇ se refere doar la trecut ­i la predecesori, Œn nici un caz la prezent. Totul trebuia sÇ fie reprezentat convenîional. Erau interzise imaginile din viaîa laicÇ ­.a.m.d. Cu alte cuvinte, caligrafii erau chemaîi sÇ-­i demonstreze iscusinîa, dar nu aveau voie sÇ-­i foloseascÇ imaginaîia.

Ei bine, Gavriil Uric a Œnceput prin a depÇ­i canonul Œn ceea ce prive­te factura semiuncialelor ­i prin a-l ŒncÇlca introducƒnd ornamentul geometric (apropo, geometrismul îine ­i el de doctrina lui Platon) ­i redƒnd chipurile evangheli­tilor Œn culori vii. ×ncÇlcÇrile preceptelor devin ­i mai numeroase la caligrafii din epoca ­tefanianÇ, iar miniatura cu chipul lui ¸tefan constituie o triplÇ contravenîie: ea se referÇ la o personalitate contemporanÇ, o reprezintÇ nu convenîional ci real ­i ŒncÇ Œn cele mai vii culori, pe deasupra mai avƒnd ­i subiect laic. Chiar atunci cƒnd redau scene biblice, me­terii din mÇnÇstiri (acestea fiind a­ezate Œn locuri pitore­ti ­i Œn apropiere de sate) introduc tot mai frecvent Œn ilustraîii elemente din naturÇ, din îesÇturile populare, din realitatea Œn care trÇiau. ×n sfƒr­it, Anastasie Crimca, Œn secolul XVII, nici nu mai îine cont de canoane, miniaturile ­i ilustraîiile sale fiind plÇsmuiri ale imaginaîiei artistice a autorului.

Izvodul moldovenesc s-a bucurat de notorietate internaîionalÇ. Savantul rus A. Sobolevski (1857- 1929) semnala cÇ prin 1491 se tipÇreau la Cracovia, Œn Œntreprinderea Iohan Haller, primele cÇrîi religioase slavone dupÇ modele de origine moldoveneascÇ. Investigaîiile lui Vladimirovas aratÇ cÇ atunci cƒnd a Œnfiinîat tipografia sa de la Cracovia, Szwaipolt Feol i-a comandat lui Rudolf Borsdorf o garniturÇ de litere chirilice, iar acesta le-a confecîionat luƒnd ca model forma semiuncialelor izvodului moldovenesc, avƒnd la ŒndemƒnÇ unul sau cƒteva manuscrise lucrate Œn Moldova. Astfel, primele cÇrîi tipÇrite Œn Polonia seamÇnÇ leit cu cÇrîile manuscrise moldovene­ti din epoca ­tefanianÇ. DupÇ Œnchiderea bruscÇ a tipografiei lui Feol, garnitura de litere ajunge Œn posesia sƒrbului Macarie, a­a Œncƒt prima tipÇriturÇ romƒneascÇ de expresie slavonÇ, scoasÇ de acesta Œn 1508 la Tƒrgovi­te, e cu litere de izvod moldovenesc. ×n plus, se vede cÇ Rudolf nu a respectat condiîia contractualÇ principalÇ impusÇ de Feol, aceea de a nu mai confecîiona pentru nimeni
litere de acea formÇ ­i a mai turnat cƒteva garnituri, pentru cÇ de la Cracovia tiparul se rÇspƒndea rapid pe Œntreg teritoriul regatului ­i, evident, mecanicului cracovian i se fÇceau multe comenzi. Garnituri de acestea au ajuns ­i la Lvov, iar me­terii frÇîiei stavropighiale din acest ora­ s-au ŒnvÇîat a turna astfel de litere. Anume de la ei a cumpÇrat Vasile Lupu literele pentru tipÇrirea CÇrîii romƒne­ti
de ŒnvÇîÇturÇ (Cazaniei lui Varlaam), scoasÇ la Ia­i Œn 1643, izvodul nostru revenind astfel acasÇ, dar Œn formÇ tipÇritÇ.

A.I. Iaîimirski observa, prin 1904-1905, cÇ "Œn a doua jumÇtate a secolului al XV-lea ­i la Œnceputul secolului al XVI-lea stilul moldovenesc dominÇ ­i Œn manuscrisele ruse­ti", influenîa fiind atƒt de puternicÇ, Œncƒt cÇrîile ce s-au scris Œn Rusia apuseanÇ sunt pur ­i simplu ni­te c?pii de pe cele moldovene­ti. Multe din cÇrîile caligrafiate, miniate ­i ferecate Œn Moldova secolelor al XV-lea ­i al XVI-lea au ajuns Œn mari biblioteci ­i muzee de peste hotare - Oxford, Viena, Moscova, Petersburg, Cetinje, M?nchen, Lvov, Muntele Athos ­.a. - contƒnd Œn colecîiile acestora printre raritÇîile nestemate.

×nflorirea excepîionalÇ a ­colii moldovene­ti s-a datorat mai ales faptului cÇ nenumÇratele biserici ­i mÇnÇstiri ctitorite de ¸tefan cel Mare, precum ­i de unii din boierii sÇi, trebuiau sÇ fie dotate cu cÇrîile necesare slujbei. Acestea se copiazÇ Œn primul rƒnd de pe manuscrisele aduse de la Constantinopol ŒncÇ pe vremea lui Alexandru cel Bun, dar ­i de pe texte intrate Œn principat Œn epoca lui ¸tefan, provenite din contactele politice, din relaîiile diplomatice ­i comerciale ale statului moldovenesc cu îÇrile europene ­i nu numai, dar ­i din legÇturile cÇlugÇrilor moldoveni cu cei de la Muntele Athos. Se copiazÇ nu doar cÇrîi de slujbÇ, ci ­i literaturÇ religioasÇ, juridicÇ, scrieri istorice sud-slave, tratate de medicinÇ Œn limba latinÇ, pascalii calculate dupÇ date astronomice pe zeci ­i sute de ani ­.a. Cel care stimuleazÇ, prin numeroase comenzi, toatÇ aceastÇ activitate este domnitorul Œnsu­i, numele lui apÇrƒnd mereu pe manuscrise.

Pentru o astfel de activitate erau necesare ateliere special dotate ­i amenajate, numite scriptorii. Primul atelier de acest fel a fost organizat la mÇnÇstirea Neamî Œn epoca lui Alexandru cel Bun. Pe vremea lui ¸tefan cel Mare numÇrul lor a crescut, cel mai important dintre ele fiind scriptoriul de la Putna. O ŒncÇpere specialÇ era destinatÇ caligrafilor ­i era ŒnzestratÇ cu mese ­i plan­ete oblice de scris, linii, compasuri, vase pentru culori, diferite pene de scris, rezerve de pergament ­i hƒrtie, modele de ilustraîii ­i de scriere caligraficÇ. ×n alte ŒncÇperi situate Œn aceea­i clÇdire, se aflau biblioteca, atelierele de orfevrÇrie (Œn care se confecîionau ferecÇturile), de tƒmplÇrie (Œn care se pregÇteau ­i scoarîele pentru coperte), legÇtoria, muzeul ­i arhondaricul. Se scria pe rotulu­i (suluri de pergament) ­i pe hƒrtie. MÇrcile filigranate Œn hƒrtia manuscriselor lucrate la Putna fac dovada faptului cÇ scriptoriul era aprovizionat cu materiale din îÇrile Europei occidentale (Italia, Franîa, Germania etc.), unde se fÇceau, probabil, ­i comenzi speciale (cum ar fi cazul hƒrtiei filigranate cu cap de bour). DouÇ din motivele zoomorfe (vulturii bicefali sau monocefali ­i bouri Œn plinÇ mi­care) apar imprimate ­i Œn pielea ce ŒmbracÇ scoarîele manuscriselor, iar pe cele comandate special de ¸tefan cel Mare aceste douÇ imagini sunt imprimate, de multe ori, simultan. Textele erau rƒnduite pe oglinda plinÇ a paginii sau Œn douÇ coloane scrise cu cernealÇ neagrÇ ­i ro­ie, uneori cu aur, ­i erau Œmpodobite cu diverse elemente decorative: litere ornate, iniîiale, finale, zacele, viniete, chenare, frontispicii, reprezentÇri simbolice ­i figurative, monocrome sau policrome (cunoscute global sub numele de miniaturi -- termen derivat din denumirea oxidului ro­u de plumb, zis ­i miniu, folosit la executarea acestor decoraîii).

×ntrucƒt lucrarea manuscriselor era o Œntreprindere migÇloasÇ, ŒndelungatÇ ­i costisitoare, iar fiecare exemplar constituia un unicat, ele trebiau sÇ fie rezistente Œn timp, din care cauzÇ erau legate Œn scoarîe de lemn, ŒmbrÇcate Œn catifea, Œn piele sau Œn plÇci de metale preîioase (ferecÇturi) decorate la rƒndul lor - prin ­tanîare, gravare, cizelare sau ciocÇnire - cu motive ornamentale, geometrice vegetale, cu scene religioase ­i figuri de sfinîi, cu scurte inscripîii liturgice sau votive, cu incrustaîii de emailuri ­i pietre scumpe.

×n epoca ­tefanianÇ se formeazÇ o pleiadÇ ŒntreagÇ de caligrafi, cei mai iscusiîi din ei fiind adu­i sau formaîi la Putna. Nicodim ­i Evrasie au venit aici de la mÇnÇstirea Neamî. Casian, Chiriac, Vasile ­i Iacov au venit la Putna gata formaîi. Paladie, Spiridon, Filip ­i Paisie s-au format Œn scriptoriul putnean. Tot aici, mai tƒrziu, a deprins me­te­ugul ­i Anastasie Crimca. ×n scriptoriile din aceastÇ perioadÇ, Œn virtutea numÇrului mare de comenzi, apar specializÇri Œn funcîie de lucrÇrile ce trebuiau efectuate: caligrafi, miniaturi­ti, rubricatori (de la latinescul rober - ro­u, adicÇ cei ce lucrau cu chinovar sau cu miniu). AdevÇrate capodopere ne-au lÇsat me­terii orfevrari Antonie, Stanciul ­i Gligorie, care pe lƒngÇ obiectele de cult, au confecîionat ­i ferecÇturi de cÇrîi. Activitatea scriptorialÇ era caracteristicÇ pentru majoritatea mÇnÇstirilor, inclusiv pentru unele de dincoace de Prut (Œn primul rƒnd CÇpriana), ŒnsÇ liderul incontestabil era scriptoriumul putnean, fiindcÇ lui Œi erau adresate majoritatea comenzilor domne­ti, acestea presupunƒnd ­i o finanîare privilegiatÇ.

Dintre genurile de cÇrîi manuscrise care au fost lucrate Œn epoca ­tefanianÇ ­i care au contribuit Œn mod deosebit la faima internaîionalÇ a ­colii moldovene­ti trebuie menîionate Œn primul rƒnd Tetraevanghelele (cuvƒnt grecesc care ŒnseamnÇ, ad-litteram, patru evanghelii). Ele conîin scrierile evangheli­tilor dispuse Œn ordinea succesiunii lor din Noul Testament: Matei, Marcu, Luca, Ioan (spre deosebire de Evanghelie, Œn care ordinea este inversÇ). Tetraevanghelele lucrate din porunca lui ¸tefan sunt somptuoase, caligrafiate pe foi de pergament ­i dispun de repertoriul complet al elementelor decorative specifice genului: sunt scrise Œn semiunciale, cu cernealÇ neagrÇ alternatÇ frecvent cu chinovar ­i cu cernealÇ de aur. Paginile de titlu sunt decorate cu mari frontispicii policrome, dominate de motivul cercurilor ŒnlÇnîuite Œn variate combinaîii; titlurile evangheliilor sunt scrise cu litere capitale de aur; iniîialele ­i unele majuscule sunt ornate cu vreji Œmpletiîi ­i cu Œnflorituri policrome; cu excepîia tetraevanghelului lucrat Œn 1489 de Paladie, fiecare evanghelie e precedatÇ de o excelentÇ miniaturÇ Œn plinÇ paginÇ, reprezentƒnd chipul evanghelistului respectiv. Scoarîele sunt ferecate Œn plÇci de argint, decorate Œntotdeauna cu scena ×nvierii (Anastasis) pe prima copertÇ ­i cu scena Adormirii Maicii Domnului, pe ultima. Capodopera genului este Tetraevanghelul scris ­i miniat din porunca domnitorului, de cÇtre ieromonahul Nicodim, Œn 1473, la mÇnÇstirea Putna ­i ferecat Œn 1487 la mÇnÇstirea Humorului, cÇreia i-a fost donat de cÇtre Voievod (din care cauzÇ e numit "Tetraevanghelul de la Humor"). Textul este rƒnduit pe foi de pergament Œn format in-folio, cu cernealÇ neagrÇ alternatÇ cu cernealÇ de aur, pe cƒte douÇ coloane a cƒte 26 rƒnduri fiecare Œn unele file, iar Œn altele - Œntr-o singurÇ coloanÇ, Œn plinÇ paginÇ, avƒnd 20 de rƒnduri. Titlurile sunt scrise cu cernealÇ de aur, iar iniîialele cu cerneluri policrome. Zacelele (Œnceputurile pericopelor evanghelice) sunt Œnsemnate pe margini cu cernealÇ ro­ie. Evangheliile de la Luca ­i de la Ioan se Œncheie cu cƒte un cul-de-lampe Œn ro­u, verde, albastru ­i aur. Frontispiciile sunt realizate cu cerneluri albastre, ro­ii, verzi ­i brune. Fiecare evanghelie e precedatÇ de chipul evanghelistului, Œn plinÇ paginÇ, stƒnd ­i scriind ori ascultƒnd vocea tainicÇ a Duhului Sfƒnt, Œn decor arhitectural pe fundal de aur. TrÇsÇturile chipurilor sunt puternic individualizate. Scenele sunt Œncadrate Œn chenare largi ­i somptuoase, decorate cu stilizÇri geometrice ­i fitomorfe. Armonia cromaticÇ de ansamblu a fiecÇrei miniaturi este de o inegalabilÇ prospeîime.

La fila 266 verso este zugrÇvit portretul votiv al lui ¸tefan cel Mare ­i Sfƒnt, considerat drept cea mai veridicÇ imagine a marelui voievod. Am scris despre el Œn eseul "AdevÇratul chip al lui ¸tefan cel Mare ­i Sfƒnt" (publicat Œn Literatura ­i arta ­i Œn LuminÇtorul, apoi Œn volumul Ochiul din oglinda paginii). Ar mai fi de adÇugat, la cele scrise, cƒteva rƒnduri referitoare la zona albÇ din partea dreaptÇ de jos a miniaturii, care dezechilibreazÇ compoziîia, reclamƒnd prezenîa unui personaj. MultÇ vreme s-a considerat cÇ miniatura nu a fost finalizatÇ, ceea ce este puîin verosimil, avƒnd Œn vedere faptul cÇ domnitorul a îinut Œn mod deosebit la aceastÇ comandÇ. E consideratÇ mai plauzibilÇ opinia experîilor care, Œn baza unor analize speciale, au concluzionat cÇ Œn acea zonÇ a fost zugrÇvit de la bun Œnceput un personaj, cel mai probabil doamna Maria de Mangop, ŒnsÇ zona s-a decolorat Œn urma unui accident biochimic sau de altÇ naturÇ. CercetÇrile ­i disputele legate de acest moment continuÇ.

FerechÇturile de argint aurit ale Tetraevanghelului sunt decorate Œn tehnica au repouss? (prin ciocÇnire). Scenele reprezentate sunt cele caracteristice genului, a­a cum am menîionat deja Œn rƒndurile de mai sus. Elemente deosebitoare: pe prima copertÇ, chenarul dreptunghiular floral este Œncadrat de patru cabo­oane ovale din piatrÇ scumpÇ de ametist; deasupra ­i de desubtul chenarului, Œn cƒte douÇ rƒnduri paralele, este ŒnscrisÇ pisania ferecÇturii, Œn limba slavonÇ: "Io ¸tefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul ÝÇrii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a ferecat aceastÇ evanghelie Œn mÇnÇstirea de la Humor, Œn anul 6995, noiembrie 20". Colîurile chenarului de pe ultima copertÇ sunt marcate de patru protuberanîe stelare, scoase Œn relief prin ciocÇnire. Cele douÇ coperte se Œncheie la cotor printr-un sistem de Œmpletituri metalice, strÇbÇtute de vergele, ornamentate cu diferite butona­e, aidoma unor flori de nituri.

×n interior, pe fila 265 verso, este caligrafiat textul de danie, Œn limba slavonÇ: "Binecredinciosul ­i de Hristos iubitorul îar, Io ¸tefan Voievod, domnul ÝÇrii Moldo-Vlahiei, a dat sÇ se scrie acest Tetraevanghel cu mƒna ieromonahului Nicodim ­i l-a dÇruit mÇnÇstirii de la Humor, Œntru pomenirea sufletului sÇu ­i al pÇrinîilor sÇi, egumen fiind atunci popa Gheorghe, ­i s-a sfƒr­it Œn luna iunie 17, Œn anul 6981."

Cu o aleasÇ mÇiestrie sunt lucrate de asemenea Tetraevanghelul lui Paladie (1489), Tetraevanghelele executate la mÇnÇstirea Neamîu de Teodor Marie­escu Œn 1491 (aflÇtor la Muzeul istoric din Moscova) ­i Œn 1493 (existent azi la Biblioteca de Stat din M?nchen); Tetraevanghelul din 1495, aflÇtor acum la mÇnÇstirea Zografu (Athos); Tetraevanghelul caligrafiat ­i miniat de monahul Filip la Putna Œn 1502 (aflat Œn prezent la Biblioteca NaîionalÇ din Viena), Tetraevanghelul anonim de la ¸tefan cel Mare ­i Bogdan al III-lea, lucrat Œn 1504-1507 la Putna, Tetraevanghelul scris pentru biserica din HƒrlÇu, Œn 1504 (aflÇtor la Muzeul istoric din Cetinje, vechea capitalÇ a Muntenegrului). Unele din aceste capodopere au fost prezente Œn expoziîiile internaîionale de la Paris (1925), Bruxelles (1935), Bucure­ti (1957), Atena (1964) ­. a.

Un gen foarte rÇspƒndit Œl constituiau Mineiele (din grecescul mineon, ajuns la noi prin filierÇ slavonÇ (mineia) sau sƒrbÇ (minei), care ŒnseamnÇ lunÇ ). Acestea sunt cÇrîi specifice cultului cre­tin ortodox, Œn care se indicÇ, pentru fiecare zi Œn parte din cuprinsul unui an, sfinîii ­i slujbele ce trebuie sÇ le fie dedicate. FiecÇrei luni Œi este consacrat un tom. (Primul tom dintr-o serie completÇ de mineie era consacrat lunii septembrie, deoarece Œn vremea aceea anul calendaristic Œncepea la 1 septembrie ­i se Œncheia la 31 august. Abia Œn secolul al XVIII-lea s-a adoptat ­i la noi Anul Nou la data de 1 ianuarie). Pentru bisericile care nu dispuneau de finanîele necesare cumpÇrÇrii a douÇsprezece tomuri pe un an (un tom costa 25 de galbeni, ceea ce echivala cu o bunÇ parte dintr-o
mo­ie), se alcÇtuia un tom selectiv pentru tot anul, numit antologhion. Mineiul e alcÇtuit din douÇ pÇrîi: Œn prima sunt indicate slujbele pe zile, iar Œn a doua sunt expuse succint vieîile sfinîilor celebraîi Œn prima parte. Slujbele ­i expunerile vieîilor sfinîilor, rƒnduite cronologic, erau numite proloage, iar toate proloagele la un loc se numeau sinaxar sau menolog. Mineiele au un aspect caligrafic mai sobru, se scriau pe hƒrtie filigranatÇ, cu cernealÇ neagrÇ, iar titlurile zilelor ­i indicaîiile tipiconale - cu cernealÇ ro­ie. Scoarîele erau ŒmbrÇcate Œn piele sau Œn catifea.

Primele mineie comandate de ¸tefan cel Mare datezÇ din anul 1467. S-au pÇstrat pƒnÇ la noi mineiul pe ianuarie scris de ieromonahul Ioanichie la mÇnÇstirea Neamîu ­i cel pe luna aprilie, scris de ieromonahul Nicodim de la Putna (amƒndouÇ se aflÇ la Biblioteca de Stat a Rusiei (fosta "Lenin") din Moscova); mineiul pe luna august caligrafiat de monahul Casian la Putna (scris pe hƒrtie groasÇ filigranatÇ cu imaginea unui foarfece, Œn format in-folio, cu cernealÇ neagrÇ, Œn cƒte 28 rƒnduri pe fiecare filÇ; iniîialele mari, majusculele, unele slove ­i rƒnduri sunt scrise cu chinovar (cernealÇ ro­ie); este legat Œn scoarîe de lemn ŒmbrÇcate Œn piele gravatÇ cu motive reprezentƒnd bouri Œn mi­care), mineiul pe luna august scris de acela­i caligraf; de asemenea s-au pÇstrat mineie din anii urmÇtori, avƒnd indicate numele caligrafilor, sau anonime. Un minei pe februarie, scris din porunca domnitorului Œn 1492, de diacul Isaia, se pÇstreazÇ la Biblioteca Ossolinski din Lvov.

×n epoca ­tefanianÇ se copiazÇ Triod-uri ­i Penticostare. Triodul (din grecescul triodion, care ŒnseamnÇ "trei cƒntece") conîinea slujbele biserice­ti ale tuturor zilelor premÇrgÇtoare Pa­telui (de la Duminica vame­ului ­i a fariseului pƒnÇ la sfƒr­itul SÇptÇmƒnii Patimilor, adicÇ 40 de zile ale Postului Mare), iar Penticostarul (din grecescul pentikostarion , care ŒnseamnÇ "cinzeci de zile") cuprindea slujbele consecutive Pa­telui (de la ×nviere pƒnÇ la Rusalii). Aceste douÇ cÇrîi se aflau Œntr-o strƒnsÇ conexiune. La Putna se pÇstreazÇ Triodul Penticostar caligrafiat de Simion Budinceanul Œn 1492 ­i un Triod anonim scris pe douÇ coloane, la sf. sec. XV. Ambele sunt Œn format in-folio, pe hƒrtie filigranatÇ cu mai multe mÇrci, reprezentƒnd mistreîi, rozete, scuturi ­i securi pe ele, capete de bouri cu cruci Œnalte Œntre coarne, coroane cu cruci, stele Œn ­ase colîuri. Scrise cu cernealÇ neagrÇ alternatÇ cu ro­ie; ornamente sumare; scoarîe ŒmbrÇcate Œn piele neagrÇ (primul) ­i maro (al doilea), decoratÇ cu siluete de vulturi.

Cam de aceea­i sobrietate, dar Œn alt format al hƒrtiei - in-cvarto - erau Ceasloavele (din slavonescul ceasoslovu, ele mai fiind numite ­i orologiul (de la grecescul orologhion) ori orariul (de la latinescul horarium ) - toate Œnsemnƒnd carte a ceasurilor). ×n ele cƒntÇrile ­i rugÇciunile sunt orƒnduite pe diviziuni distincte ale zilei ­i nopîii: utrenia sau mƒnecatul (slujba de dimineaîÇ ­i ceasul Œntƒi, slujbele pentru ceasurile al treilea, al ­aselea ­i al nouÇlea de peste zi, apoi vecernia (slujba de searÇ Œnainte de cinÇ), povecerniîa (slujba de dupÇ cinÇ) ­i poluno­niîa sau miezonoptica (slujba de la miezul nopîii). Se includeau ­i cƒntÇrile pentru fiecare ceas arÇtat mai sus, numite tropare sau condace . Se fÇceau ­i variante prescurtate de ceaslov, numite breviarium. La Putna se pÇstreazÇ un Ceaslov caligrafiat Œn 1493 de monahul sihastru Paladie.

Psaltirile lucrate la Putna (cÇrîi compuse din cei 151 psalmi ai lui David, din Vechiul Testament) se remarcÇ printr-o îinutÇ mai aleasÇ, iar Psaltirea anonimÇ, supranumitÇ "Cea mare" este o capodoperÇ a caligrafiei medievale. Este scrisÇ pe hƒrtie groasÇ ­i filigranatÇ cu imaginea unei mitre arhiere­ti de formÇ globularÇ, conîine 387 file, format in-filio, scrise cu cernealÇ neagrÇ alternatÇ cu chinovar ­i cu aur. ×nceputurile slavelor (slujbelor) ­i acelea ale catismelor sunt marcate cu iniîiale mari, ornate policrom. Frontispicii deosebit de somptuoase, alcÇtuite din Œmpletituri. Cartea Œn ansamblul ei se remarcÇ printr-o eleganîÇ discretÇ, de cel mai bun gust. Scoarîele sunt ŒmbrÇcate Œn piele de culoare brun Œnchis, decoratÇ cu stilizÇri florale ­i zoomorfe (imagini de zimbri ­i de vulturi).

A­a-numitele Sbornice sau Izbornice (din slavone­te, Œnsemnƒnd "culegere") erau adevÇrate biblioteci cuprinse Œntre douÇ coperte: ele includeau texte din mai mulîi autori, din epoci diferite ­i cu un conîinut foarte variat - scrieri hagiografice, povestiri miraculoase din viaîa pustnicilor, tƒlcuiri de evanghelii, hexaimeroane (scrieri despre facerea lumii Œn ­ase zile), omilii ale sfinîilor pÇrinîi, cuvinte de ŒnvÇîÇturÇ ale lui Ioan Damaschin, Teodor Studitul; colecîii de maxime din textele biblice ­i din scrierile filozofilor antici ­. a. Un sbornic scris de monahul Chiriac Œn 1470 (din porunca lui ¸tefan cel Mare) cuprinde cuvƒntÇrile pentru Postul cel mare ale Sfƒntului Ioan GurÇ de Aur ­i ale altor teologi. Sbornicul caligrafiat de ieromonahul Iacov Œn 1474 cuprinde cuvinte de laudÇ ­i de ŒnvÇîÇturÇ, consacrate sfinîilor din lunile aprilie - iunie, povestiri despre viaîa ­i faptele acestora, inclusiv povestirea "Mucenicia sfƒntului slÇvitului mucenic Ioan cel Nou, care a fost chinuit Œn Cetatea AlbÇ, scrisÇ de Grigorie monahul ­i presviterul Marii Biserici a Moldovei". ×n 1481 mai scrie un sbornic monahul Chiriac, de astÇ datÇ consacrat Vieîii ­i faptelor Sfƒntului Ioan GurÇ de Aur, incluzƒnd ­i un hexaimeron al lui Ioan Hrisostom. Un sbornic atribuit ieromonahului Iacov este consacrat sfinîilor din luna decembrie, iar un sbornic anonim din epoca ­tefanianÇ este consacrat vieîii ­i faptelor lui Iisus Hristos.Toate sbornicele erau scrise pe hƒrtie filigranatÇ, format in-folio, cu cernealÇ neagrÇ alternatÇ cu chinovar; unele file sunt Œmpodobite cu frontispicii. Scoarîele erau ŒmbrÇcate Œn piele decoratÇ, de cele mai multe ori, cu imagini de zimbri ­i de vulturi.

Leastviîa (scara) sfƒntului Ioan Sinaitul este copiatÇ la Putna, din porunca domnitorului, de cÇtre monahul Vasile, Œn 1472. Cartea are un titlu simbolic, Œnsemnƒnd scara virtuîilor sau treptele desÇvƒr­irii morale. Ea conîine treizeci de trepte (capitole) despre virtuîi ­i pÇcate, fiecare din ele conducƒnd spre mƒntuire, prin renunîarea treptatÇ la tot ce e lumesc ­i trecÇtor. Este caligrafiatÇ pe hƒrtie filigranatÇ cu imaginea capului de bour avƒnd Œntre coarne o cruce ŒnaltÇ ­i Œn bot o coroanÇ princiarÇ cu fleuronii Œn jos; format in-folio; cernealÇ neagrÇ alternatÇ cu ro­ie; frontispiciu policrom pe fila de titlu. Scoarîele sunt ŒmbrÇcate Œn piele maro imprimatÇ cu chenare liniare concentrice decorate cu stilizÇri florale.

Psaltichia (carte de muzicÇ psalticÇ, sau irmologhion ) finalizatÇ la Putna Œn sec. XV-XVI se datoreazÇ faimoasei ­coli muzicale putnene, bazele cÇreia au fost puse sub domnia lui ¸tefan cel Mare de cÇtre "romƒnul Eustaîie", ritor, protopsalt ­i melurg la Putna, cel care a condus corul psalîilor la Œnmormƒntarea marelui Voievod. Manuscrisele psaltice de la Putna au circulat la Lvov ­i la Przemysl, Polonia, apoi Œn Rusia, unde erau cunoscute sub denumirile de "raspev putnevski" sau de "notacija putnevaja". CaligrafiatÇ Œn format in-cvarto, psaltichia de care vorbim include Œn prima parte 53 de cƒntÇri Œn limba greacÇ ­i 25 Œn limba slavonÇ, cu notaîie neobizantinÇ sau cucuzelianÇ, ale protopsalîilor ­i melurgilor putneni Eustaîie, Ioan Diaconu ­i chir Gheorghe, precum ­i ale unor melurgi bizantini, iar Œn partea a doua - 54 de cƒntÇri numai Œn limba greacÇ. Notele ­i cuvintele sunt copiate cu cernealÇ neagrÇ pe hƒrtie groasÇ, ceruitÇ ­i filigranatÇ, Œn prima parte cu capete de bour avƒnd Œntre coarne cƒte o cruce ŒnaltÇ simplÇ sau cu un ­arpe de-a lungul ei, iar Œn partea a doua, cu imaginea unui inorog Œn poziîie verticalÇ ­i a unui foarfece. Titlurile cƒntÇrilor, iniîialele, precum ­i numeroasele semne consonantice ­i temporale, specifice sistemului neobizantin de notaîie muzicalÇ, sunt scrise cu cernealÇ ro­ie. Scoarîele sunt ŒmbrÇcate Œn piele maro, imprimatÇ cu chenare liniare concentrice decorate cu imagini florale ­i zoomorfe (siluete de vulturi ­i de zimbri, ­tanîate).

Un Apostol (sau praxiu, carte liturgicÇ ce cuprinde, Œn prima parte, Faptele Apostolilor, iar Œn a doua, Epistolele Apostolilor, Œn special cele ale Apostolului Pavel), comandat de ¸tefan cel Mare mÇnÇstirii Zografu din Muntele Athos, Œn 1463, se pÇstreazÇ la Muzeul de Istorie din Moscova.

Pravila sfinîilor apostoli ­i a sfintelor ­apte soboare (carte ce conîinea norme de drept clerical, adicÇ cele 85 de reguli scrise de apostoli Œn secolul Œntƒi d. Hr. plus regulile stabilite la ­apte sinoduri ecumenice ce au urmat, reguli privitoare la hirotonirea, preocupÇrile ­i obligaîiunile episcopilor, preoîilor ­i diaconilor, condiîiile Œn care ace­tia se pot cÇsÇtori, transfera dintr-o eparhie Œn alta; abaterile ­i ŒncÇlcÇrile pentru care puteau fi avertizaîi, dojeniîi, strÇmutaîi, caterisiîi (destituiîi), afurisiîi sau anatemizaîi etc.) este caligrafiatÇ de Iacov, la Putna. Manuscrisul este caligrafiat pe hƒrtie groasÇ, ceruitÇ ­i filigranatÇ, format in-cvarto, scris cu cernealÇ neagrÇ alternatÇ cu chinovar. Pe copertele din piele maro e gravatÇ inscripîia Is. Hr. Ni Ka (Isus Hristos Œnvinge).

Foarte importantÇ pentru îarÇ era cartea Sintagma lui Matei Vlastares, variantÇ a Pravilei, care conîinea ­i numeroase norme de drept laic (pedepse ­i sancîiuni pentru erezie, furt, omucidere, bÇtÇi, complicitate, bigamie, incest, adulter, viol, avort, ŒncÇlcarea normelor de igienÇ, de alimentaîie, de post, norme referitoare la proprietate etc.). Lucrarea a fost caligrafiatÇ de Ghervasie la Neamîu, Œn 1472 ­i, din porunca lui ¸tefan, de cÇtre grÇmÇticul Damian din Iasi, Œn 1495. Aceste cÇrîi au dus la Œnlocuirea treptatÇ a dreptului tradiîional, nescris, dispersat Œn numeroase cutume locale, cu dreptul juridic scris, unitar (bazat pe dreptul roman), contribuind la centralizarea ­i consolidarea statalÇ a Moldovei ­i deschizƒnd cale dreptului civil ce se va a­eza la noi Œn timpul lui Vasile Lupu. Manuscrisul lucrat de grÇmÇticul Damian a ajuns Œn colecîiile Bibliotecii Naîionale a Rusiei "SaltŒkov-Scedrin" din Petersburg.

×n 1493 monahul Paladie de la Putna calculeazÇ dupÇ date ­i semne astronomice pascaliile pe 84 de ani, Œncercƒnd ­i alte preziceri ­i devenind, dacÇ se poate spune a­a, un fel de Nostradamus al Moldovei. Urma­ul sÇu, egumenul Siluan, va face calcule ­i preziceri pe 420 de ani.

×n epoca ­tefanianÇ se pun bazele literaturii originale ­i ale istoriografiei noastre. Primele elemente ale ei se strecoarÇ Œn sbornice. Voievodul Œnsu­i era me­ter la cuvƒnt, Œncƒt Nicolae Iorga ne atrage atenîia asupra valorii literare a scrisorii trimise de ¸tefan principilor cre­tini dupÇ victoria de la Vaslui, iar George Iva­cu, Œntemeindu-se pe aceea­i scrisoare, se sumeîea sÇ afirme cÇ ¸tefan cel Mare "poate fi considerat primul scriitor romƒn". Animat de un cult deosebit faîÇ de strÇmo­ii sÇi, ¸tefan porunce­te sÇ se scrie Letopiseîul de cƒnd cu voia lui Dumnezeu s-a Œnceput Ýara Moldovei, o parte din aceastÇ cronicÇ fiind dictatÇ de el Œnsu­i. Sunt descrise Œn ea evenimentele ­i personalitÇîile, de la Œntemeiere pƒnÇ Œn zilele lui ¸tefan. Letopiseîul, scris Œn slavonÇ (Œn redacîia numitÇ slavonoromƒnÇ a acestei limbi) profileazÇ o adevÇratÇ creaîie literarÇ, Œn el se realizeazÇ pentru prima datÇ sinteza documentului cu arta expresiei, pregÇtindu-se astfel drumul pentru marea ­coalÇ a cronicarilor moldoveni. Un exemplar din cronica de curte a lui ¸tefan a fost folosit Œn 1502 la alcÇtuirea unei cronici germane privind domnia sa. ×n Rusia a circulat Œn mai multe c?pii o Povestire pe scurt despre domnii Moldovei , ata­atÇ letopiseîelor ruse­ti. Datele se opresc la urcarea pe tron a lui Bogdan al III-lea, fiul lui ¸tefan cel Mare ­i au fost scoase, a­a cum a constatat slavistul G. MihÇilÇ, din cronica oficialÇ a Moldovei. ×n Povestirea ruseascÇ se afirmÇ unitatea de neam ­i de limbÇ a moldovenilor, muntenilor, transilvÇnenilor, sub forma mitului eponim al poporului romƒn personificat de fraîii Roman ­i Vlahata, prelucrat de autorii ru­i dupÇ un material moldovenesc din epoca ­tefanianÇ. Actualmente, dupÇ ce a fost sistematizat ­i prelucrat de speciali­ti, Letopiseîul ­tefanian e cunoscut sub denumirea de Analele Putnene , acestea incluzƒnd varianta Putna II (foarte aproape de textul iniîial) ­i varianta Putna I (care este mult rezumatÇ ­i continuÇ povestirea faptelor pƒnÇ la 1526).

Tabloul culturii scrise din epoca ­tefanianÇ nu ar fi deplin, dacÇ nu am include Œn el ­i genurile de artÇ ce conîin elemente scrise. ×n aceastÇ ordine de idei, m-a­ referi Œn primul rƒnd la stema Moldovei, care este expresia concentratÇ a con­tiinîei de sine a neamului nostru, a­a cum se manifesta ea pe vremea aceea. Cele mai vechi reprezentÇri ale stemei statale, apÇrute la Œnceputul dinastiei Mu­atinilor, vÇdesc con­tiinîa vie a continuitÇîii dacice. Astfel de simboluri ca soarele ­i luna (simbolizƒnd, primul, fertilitatea, iar cel de-al doilea ve­nicia) Œ­i trag Œnceputul din vremea lui Burebista, iar cu imaginea unui cap de bour erau decorate la daci diverse obiecte de podoabÇ. ×n vremea lui ¸tefan cel Mare apare pentru prima datÇ stema dezvoltatÇ a Moldovei, cu numÇrul de elemente ­i cu o dispunere a lor cerute de principiile ­i regulile artei heraldice (scut, cantoane (cartiere), mobile, timbrÇri, cimiere, lambrechinuri, tenanîi ­. a.) atƒt pentru blazoanele de asumpîiune cƒt ­i pentru cele de concesiune. O astfel de stemÇ a fost ŒncastratÇ Œn 1476 Œn zidul CetÇîii Albe ­i Œn 1481 pe faîada esticÇ a turnului de intrare Œn mÇnÇstirea Putna. De-a lungul Œntregului chenar era sÇpatÇ, Œn slavonÇ, cu litere capitale, inscripîia ŒntƒlnitÇ des Œn pisanii: "Dreptcinstitorul domn a toatÇ Ýara Moldovei, Io ¸tefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod"

Elementul textual ocupÇ un loc important Œn arta pietrelor funerare, care sub domnia lui ¸tefan ajunge la o Œnflorire fÇrÇ precedent. Epoca ­tefanianÇ marcheazÇ etapa clasicÇ a sculpturii funerare moldovene­ti. Se impune acum tipul de lespede sculptatÇ Œn tehnica champlev? , cu chenar marginal ­i inscripîie perimetralÇ, Œn stilul Rena­terii germano-italice, cÇruia i se adaugÇ, ca ­i Œn arhitecturÇ, caracteristici ale stilului moldovenesc: rigoarea proporîiilor, decorarea bogatÇ, dar nu abuzivÇ, ŒmbogÇîitÇ cu motive locale cum ar fi bourul Moldovei, ghinda ­i frunza de stejar ­. a. De o astfel de îinutÇ sunt lespezile comandate ­i a­ezate de domnitor pe mormintele strÇmo­ilor sÇi voievozi din biserica Sfƒntul Nicolae de la RÇdÇuîi, din bisericile mÇnÇstirilor Neamîu ­i Bistriîa, cele a­ezate pe mormintele de la Putna ale membrilor familiei sale, ca ­i cea de pe propriul sÇu mormƒnt, pe care ­i-o comandÇ Œn timpul vieîii. Aceasta din urmÇ este o Œncununare a artei sculpturii funerare din acea vreme, o capodoperÇ a genului. Mormƒntul este executat din marmurÇ de Carrara. Soclul este decorat cu stilizÇri vegetale ­i adosat Œntr-un arcosoliu. Lespedea propriu-zisÇ este decoratÇ Œn cƒmpul central cu douÇ vrejuri care se Œmpletesc armonios, formƒnd trei medalioane elipsoidale, Œn care tradiîionalele palmete ­i flori de ghenîianÇ alterneazÇ cu ghindele ­i frunzele de stejar, simboluri ale vieîii viguroase, ale perenitÇîii. Tot cu frunze de stejar, stilizate, este Œmpodobit ­i chenarul marginal. ×ntre cƒmpul decorativ central ­i chenarul marginal ­i Œn continuare pe cantul lespezii este sÇpatÇ Œn litere capitale monumentale, Œn slavonÇ, inscripîia: "Dreptcinstitorul domn, Io ¸tefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al ÝÇrii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, ctitor ­i ziditor al acestui sfƒnt lÇca­, care zace aici ­i s-a mutat la ve­nicele lÇca­uri Œn anul 7000, luna, ­i a domnit ani". Inscripîia urma sÇ fie completatÇ, de cÇtre urma­ii sÇi, cu data exactÇ a morîii ­i cu numÇrul anilor de domnie, lucru care, din cauze necunoscute, nu a fost fÇcut. Aceste date ŒnsÇ sunt menîionate pe acoperÇmÇntul de mormƒnt, lucrat din porunca fiului sÇu Bogdan: "a domnit Œn Ýara Moldovei 47 de ani ­i trei luni ­i s-a strÇmutat spre lÇca­ul de veci Œn anul 7012 (=1504), luna iulie, ziua 2, Œn ziua de marîi, la ceasul al patrulea din zi."

Importante elemente de culturÇ scrisÇ, care constituie nu doar mÇrturii ale Œnaltei arte de executare a literilor capitale, semiunciale ­i cursive, ci ­i surse importante de informaîie istoricÇ (cronologicÇ, genealogicÇ ­i factologicÇ), mai ­i reprezentƒnd, Œn ansamblul lor, un fel de index de nume de ctitori, me­teri ­i arti­ti din epoca ­tefanianÇ, sunt inscripîiile votive, de danie, pisaniile ­i alte texte de pe muri de biserici ­i mÇnÇstiri, broderii ­i îesÇturi (epitafuri, aere ­i pocroveîe, dvere ­i zavese, acoperÇminte de tetrapod, acoperÇminte de mormƒnt, epitrahile, rucaviîe, feloane, omofoare), icoane (mai ales pe ramele lor), iconostase (mai ales pe spatele lor), obiecte de arta orfevrÇriei (ripide, cÇdelniîe ­i cÇîui, candele ­i sfe­nice), de pe vase de cult confecîionate de me­teri din acea vreme (cristelniîe, colivare, potire, pahare pentru mir ­. a.), de pe obiecte sculptate din lemn (lÇzi de zestre, jilîuri domne­ti ­i episcopale, u­i de biserici, strane, cruci de mƒnÇ, lÇzi de sacristie ­. a.), de pe clopotele din biserici ­i mÇnÇstiri, ca de exemplu cele de la Putna (clopotul mare, zis Buga, turnat din porunca lui ¸tefan cel Mare Œn 1484, clopotul numit Blagovistnicul (dÇruit de ¸tefan cel Mare Œn 1490) ­i U­erul (dÇruit de Petru Rare­), de asemenea pe steagurile de luptÇ ale domnitorului.

×n sfƒr­it, pentru a Œmplini tabloul, trebuie sÇ menîionÇm ­i rezultatele muncii unor dieci, grÇmÇtici ­i logofeîi cÇrora domnitorul le dicta scrisori, urice ­i alte documente oficiale, acestea fiind scrise nu numai Œn slavonÇ, ci ­i Œn alte limbi (greacÇ, latinÇ).Sunt cunoscute numele a peste 50 de scriitori de acte slavone(domne­ti,mÇnÇstire­ti ­i particulare) din Moldova anilor 1457 - 1504.Dintre diecii cu cea mai ŒndelungatÇ activitate ar trebui menîionaîi mai ales Toader ­i Matei(MÇtei,MÇteiu),care  Œl urmau pe domn Œn diverse localitÇîi din îarÇ,Œntocmind hrisoavele la faîa locului.Numai la cancelaria domneascÇ a lui ¸tefan slujeau cel puîin ­ase scriitori de acte Œn limba slavonÇ ­i cƒîiva care fÇceau Œnscrisuri latine­ti,pe care domnitorul Œi recruta la Œnceput din Polonia ­i Transilvania,iar mai tƒrziu,din rƒndurile preoîilor catolici din Moldova(dintre ace­tea din urmÇ s-a remarcat mai ales Antonius de Thaucz,"notarius fidelis ,spectabilis et magnifici  Stefani Woywodae Moldaviensis",care va ajunge nu foarte tƒrziu episcop catolic la Baia).Existau scriitori de vistierie,numele unuia dintre ei,Avram,devenind cunoscut mai ales pentru faptul cÇ domnitorul i-a confiscat averea  ca pedeapsÇ pentru fuga sa Œn îara Litvaniei.Diecii aveau un statut social prioritar,erau boieri(proprietari de averi ŒntÇrite prin urice voievodale) ­i se bucurau de prestigiu Œn societate.¸tiutori de carte ­i de limbi strÇine,cu o educaîie aleasÇ,ei erau solicitaîi de multe ori sÇ ŒndeplineascÇ misiuni diplomatice .Diacul Toader Prodan este trimis de ¸tefan,Œn 1478,Œn misiune la regele Poloniei.×n1496 pisarul Matia­ e trimis Œn solie la principele Alexandru al Lituaniei,tot acolo,Œn 1499, e trimis diacul Costea.×n 1498 Œn solie la marele cneaz  al Moscovei se aflÇ diacul ¸andru.

Coordonatorul scriiturilor de acte era logofÇtul(sau,cum se exprimÇ unii cercetÇtori,cancelarul domnesc).Prezent la ­edinîele Divanului(Sfatului) îÇrii,el primea poruncÇ "sÇ scrie ­i sÇ atƒrne pecetea noastrÇ la acestÇ carte a noastrÇ".El elabora conceptul actului,supraveghea alcÇtuirea hrisovului de cÇtre pisar,examina textul ­i aplica matricea sigilarÇ (pe care,singur,o purta) pe ceara pregÇtitÇ de diac.PregÇtirea logofeîilor dura mult timp.Ei trebuia sÇ fi ajuns ­i slujit mai Œntƒi ca dieci,sÇ cunoascÇ bine limbile strÇine,sÇ ajungÇ la rangul boierilor.Din aceastÇ cauzÇ,Œn lunga sa domnie ¸tefan a avut doar trei ispravnici de acte:Dobrul(din 1457 pƒnÇ Œn 1468),Toma(din 1468 pƒnÇ Œn 1474) ­i TÇutul(din 1475 pƒnÇ la moartea domnitorului Œn 1504).TÇutul a fost singurul boier din epoca ­tefanianÇ care a ocupat vreme de 35 de ani aceea­i dregÇtorie.A fost trimis Œn misiuni diplomatice foarte grele ,de mai multe ori,la regele Poloniei ­i la Poarta OtomanÇ.Este ctitorul bisericii din BÇline­ti unde a fost Œnmormƒntat Œn 1511.

×n epoca ­tefanianÇ s-au definitivat formularul, tipul de acte oficiale moldovene­ti,compoziîia lor incluzƒnd invocaîia simbolicÇ,intitulaîia,dispoziîia,coroboraîia,colofonul. DacÇ am privi dinastia Mu­atinilor ca pe un lanî de munîi, am vedea cÇ ¸tefan cel Mare ­i Sfƒnt este numele muntelui central, principal ­i cel mai Œnalt. Nu cred cÇ numele acesta trebuie feti­izat, pentru cÇ domnitorul Œnsu­i se ferea de un astfel de pÇcat, Œncƒt dupÇ fiecare victorie, le spunea osta­ilor sÇi: "Nu este a mea izbƒnda aceasta, ci a voastrÇ". Meritul lui cel mai mare este cÇ a crezut ­i a pus preîul cel dintƒi pe culturÇ ­i pe spiritualitate, cÇ a ­tiut sÇ ŒnsufleîeascÇ Œntru a se realiza zeci ­i sute de talente excepîionale ­i sÇ punÇ pe picior larg economia îÇrii, ca sÇ poatÇ finanîa nenumÇrate proiecte culturale. Altfel spus, a crezut Œn neamul sÇu, a preîuit rÇdÇcinile-i nobile ­i a acîionat Œn numele viitorului acestui popor. ¸i dacÇ a mers la rÇzboi, a fÇcut-o numai Œn numele cauzei comune a generaîiilor, considerƒndu-se pe sine doar ca o verigÇ de legÇturÇ Œntre strÇmo­i ­i urma­i. ¸i ­tia cÇ cea mai durabilÇ Œn timp mo­tenire este aceea care se adunÇ ­i se transmite nu prin rÇzboi, ci prin culturÇ.

Unii istorici postmoderni ŒncearcÇ sÇ-l scoatÇ pe ¸tefan din locul sÇu ­i sÇ-l situeze Œn lumina confluenîei Œn care ne aflÇm astÇzi. Lucian Boia, cercetÇtorul care a fÇcut un gest remarcabil aducƒnd un nou spirit critic Œn istoriografie, scrie, Œntr-o carte publicatÇ Œn limba englezÇ la Londra, Œn 2001, cÇ ¸tefan cel Mare s-a ŒntipÇrit Œn con­tiinîa naîionalÇ mai mult prin luptele sale cu turcii, care lupte nu trebuie preamÇrite, pentru cÇ victoriile au fost sporadice, iar rÇzboiul l-au cƒ­tigat tot turcii. Drept care, Œn scrierea sa el Œi consacrÇ domnitorului moldovean doar un rƒnd ­i jumÇtate, iar aventurilor erotice ale reginei Maria, un spaîiu de vreo zece ori mai mare. Probabil, pentru cÇ regina e dintr-o vreme mai apropiatÇ de noi, dacÇ nu cumva autorul schimbÇ spiritul critic pe unul de complezenîÇ faîÇ de Occidentul FÇgÇduinîei. De fapt, spre ce tind generaîiile recente? Ca fiecare sÇ acîioneze Œn nume propriu, sÇ profite de propriile roade, or, dacÇ e sÇ revenim la postulatul cre­tin de la care am pornit acest eseu, sÇ "secere" ce a "semÇnat" ea, generaîia, ŒnsÇ­i. Ca rezultat, se pierde ŒnlÇnîuirea spiritualÇ, culturalÇ, cu consecinîe morale u­or de prevÇzut. De­i se revendicÇ de la judecÇîi de progres, generaîiile contemporane, a­a cum a remarcat McNeill, au o evoluîie ce poate fi exprimatÇ printr-un ­arpe ce-­i mu­cÇ propria-i coadÇ, adicÇ prin cerc. ×n­iruire de cercuri nelegate Œntre ele. Pe cƒnd expresia progresiei ­i a progresului spiritual ­i nu numai, este linia continuÇ. Nu poate sÇ existe progresie ­i progres fÇrÇ succesiune. Starea moralÇ ­i spiritualÇ a societÇîii contemporane face dovada acestui lucru.

De aceea Œnîelepîe­te este sÇ-l abordÇm pe ¸tefan cel Mare Œn ŒnlÇnîuirea "munîilor" mu­atini, Œn succesiunea fÇrÇ de care nici el nu ar fi fost cum a fost, nici noi nu am fi a­a cum mai suntem. ¸i sÇ ne apropiem de el pe cƒt ne ŒndepÇrtÇm Œn timp.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÆ:
Bogdan I.Album paleographic moldovenesc:Documente din sec.XIV - XVI.-Bucure­ti:Editura ¸tiinîificÇ ­i EnciclopedicÇ,1976.-367 p.
BEAUFRET, JEAN. Lecîii de filozofie: de la Platon la Heidegger. - Timi­oara: Amarcard, 1999. - 403 p.
CIOBANU,¸TEFAN.Istoria literaturii romƒne vechi. -
Chi­inÇu: Hyperion, 1992. - 702 p.
DABIJA, NICOLAE. Domnia lui ¸tefan cel Mare. - Chi­inÇu: Universitas, 1991. - 128 p.
DRÆGUÝ, VASILE. Dicîionar enciclopedic de artÇ medievalÇ romƒneascÇ. - Bucure­ti: Ed. Encicl., 1976. - 576 p.
E¸ANU, ANDREI. CulturÇ ­i civilizaîie medievalÇ romƒneascÇ. - Chi­inÇu: Arc, 1996. - 271 p.
IAÝIMIRSKI, A. I. Iz istorii slavƒnskoj pis'mennosti v Moldavii i Valahii XV-XVII vv. - Sankt-Petersburg,,906.-176 p.
IAÝIMIRSKI, A. I. Slavƒnskie i russkie rukopisi rumynskih bibliotek. - Sankt-Petersburg, 1905. - 398 p.
IORGA, NICOLAE. Istoria bisericii romƒne­ti ­i a vieîii religioase a romƒnilor. - Bucure­ti, 1928 - 312 p.
IORGA, NICOLAE. Istoria lui ¸tefan cel Mare pentru poporul romƒn. - Bucure­ti: Ed. pentru Lit., 1966. - 297 p.
IVA¸CU, GEORGE. Istoria literaturii romƒne. - Bucure­ti: Ed. ¸t., 1969. - 630 p.
McNEILL, WILLIAM. Ascensiunea Occidentului: o istorie a comunitÇîii umane ­i un eseu retrospectiv. - Chi­inÇu: Arc, 2000. -- 818 p.
MIHÆILÆ, GEORGE. Istoriografia romƒnÇ veche (sec. al XV-lea, Œnceputul sec. al XVII-lea) Œn raport cu istoriografia bizantinÇ ­i slavÇ // Romanoslavica. - 1967. - P. 152-202.
PARADAIS, CLAUDIU. Comori ale spiritualitÇîii romƒne­ti la Putna. - Ia­i: Ed. Mitropoliei, 1988. - 734 p.
PLATON. Scrisori. - Bucure­ti: Humanitas, 1997.-
207 p.
POPESCU, PAULIN. MÇrcile de hƒrtie filigranate pe manuscrisele slavone din mÇnÇstirea Putna // Biserica ortodoxÇ romƒnÇ. - 1962. - Nr. 9-10. - p. 938-957.
SIMONESCU, DAN. Pagini din istoria cÇrîii romƒne­ti / Dan Simonescu, Gheorghe BuluîÇ. - Bucure­ti: Ed. Ion CreangÇ, 1981. - 189 p.
UNGUREANU, DAN. Originile grece­ti ale culturii europene. - Timi­oara: Amarcord, 1999. - 208 p.
VLADIMIROVAS, LEVAS. Vseobaƒ istoriƒ knigi. - Moskva: Kniga, 1988. - 312 p.
 

PUBLISHER:
Institute of Dacian Civilization
 &
 IATP

Previous Dava Editions:

Dava Int. nr. 9
Dava Int. nr. 8
Dava Int. nr. 7
Dava Int. nr. 6
Dava Int. nr. 5
Dava Int. nr. 4
+ Dava [1,2,3]