Virgil Cƒndea
¸tefan cel Mare Œn Europa timpului sÇu. Respublica Christiana

SÇrbÇtorirea Voievodului ¸tefan cel Mare ­i Sfƒnt, la cinci secole dupÇ domnia glorioasÇ, coincide Œn anul cultural 2004 cu eforturile romƒnilor de a-­i justifica primirea Œn Uniunea EuropeanÇ.

Istoria are un loc important Œn aceste demersuri. Ea demonstreazÇ cÇ nu numai din origini, civilizaîie ­i culturÇ, dar deopotrivÇ prin idealuri, implicare activÇ ­i sacrificii consimîite, romƒnii au fost dintotdeauna parte organicÇ a Europei. Acest adevÇr este dovedit de fiecare segment al trecutului nostru. ×n aceastÇ perspectivÇ, ¸tefan-VodÇ este o personalitate eminentÇ a istoriei romƒnilor, ­i a­a se cuvine sÇ fie el evocat.

Pe vremea lui ¸tefan cel Mare Europa nu era conglomeratul de state ­i naîiuni invitate sÇ se uneascÇ dupÇ cele douÇ sƒngeroase rÇzboaie mondiale din secolul XX. Pe fondul tradiîiei de civilizaîie ­i culturÇ greco-romanÇ reconsideratÇ Œn lumina ultimei revelaîii divine, a lui Iisus din Nazaret, a cÇrui ŒnvÇîÇturÇ a iubirii ­i regenerÇrii spirituale se rÇspƒndise pe tot continentul, Europa lui ­tefan cel Mare era recunoscutÇ ca Respublica Christiana. Iar cre­tinÇtatea era de cƒteva secole confruntatÇ la frontierele ei de sud-est cu Islamul Œn plinÇ ascensiune. ¸tefan este ales domnitor al Moldovei la patru ani dupÇ ce Imperiul Otoman, una dintre cele mai mari puteri militare din istoria universalÇ, cucerise Bulgaria ­i Serbia, Imperiul Bizantin ­i capitala lui, Constantinopolul. Plin plasarea geograficÇ, Œn imediata vecinÇtate a agresorului, care ameninîa acum tot bazinul MÇrii Negre ­i Europa CentralÇ, Moldova devine graniîa cre­tinÇtÇîii. Noul domnitor este con­tient de rÇspunderea pe care ­i-o asumÇ cu Œnîelepciune, curaj ­i rezultate uimitoare Œn raport cu forîa militarÇ uria­Ç a adversarului sÇu principal.

¸tefan ŒntruchipeazÇ idealul suveranului cre­tin prin gƒndirea, virtutea ­i acîiunile lui. Voievodul Œ­i declinÇ aceastÇ calitate Œn titulaturÇ ("domn cu mila lui Dumnezeu"), Œn invocaîia simbolicÇ (semnul crucii), ­i cea verbalÇ ("Cu voia TatÇlui, cu ajutorul Fiului ­i cu sÇvƒr­irea Sfƒntului Duh) din actele solemne ­i inscripîiile ctitoriilor lui.

×n corepondeîa diplomaticÇ a sa cÇtre papÇ sau monarhii Europei, ¸tefan li se adreseazÇ ca suveran al unei pÇrîi a continentului, determinate prin a­ezarea ei, pentru apÇrarea Œntregii cre­tinÇtÇîi. ×n scrisoarea din 25 ianuarie 1475, Œn care anunîÇ principilor cre­tini victoria de la Vaslui, nume­te Ýara Moldovei "Poarta Cre­tinÇtÇîii", "Bastionul ÝÇrii Ungure­ti ­i al Poloniei ­i straja acestor douÇ crÇii. El Œ­i afirmÇ rolul Œn apÇrarea Europei cŒnd spune: "FiindcÇ Turcul s-a Œmpiedicat de mine, mulîi cre­tini au rÇmas Œn lini­te de patru ani".

Dar nu numai Œn politica externÇ a Moldovei ­i Œn acîiunile sale militare ¸tefan acîiona ca apÇrÇtor al Europei, ci ­i Œn preocuparea lui statornicÇ de stƒlp al Bisericii Cre­tine. Programul sÇu de ctitorii, numÇrul mare de mÇnÇstiri ­i lÇca­uri construite ­i Œnzestrate, ajutoarele la Muntele Athos demonstreazÇ con­tiinîa unui domn cre­tin, reprezentativ prin gƒndire, sentimente ­i fapte, pentru Europa timpului sÇu.

Era vÇzut el astfel ­i de contemporani? RÇspunsul este din nou pozitiv. Otomanii Œn­i­i Œl asociau cu principalul lor adversar, Respublica Christiana. Medicul ­i diplomatul Matei de Muranp informa Veneîia Œn 1502: "DupÇ cƒte mi-au spus oamenii de seamÇ ­i negustorii care vin din Constantinopol, turcii au mare fricÇ de acest domn ­i de cre­tini din pricina acestei îÇri. Padi­ahul de la Istanbul aprecia cÇ, dacÇ ar putea instala mÇcar Œn sudul Moldovei pe tÇtarii de pe Volga, "noi Œn­ine vom putea Œnainta nestƒnjeniîi Œn toate pÇrîile lumii". ×n Europa, Papa Sixt IV Œl numea "Verus christianae fidei athleta" ("AdevÇratul ApÇrÇtor al credinîei cre­tine").

ExemplarÇ este caracterizarea pe care i-a fÇcut-o lui ¸tefan cel Mare cronicarul polon Ioan Dkugosz Œn 1475: "O, bÇrbat minunat, Œntru nimic inferior comandanîilor eroi pe care Œi admirÇm! ×n timpurile noastre el a fost cel dintƒi dintre principii lumii care a obîinut o victorie strÇlucitÇ Œmpotriva turcilor. DupÇ pÇrerea mea, el este cel mai vrednic sÇ fie numit Œn fruntea unei coaliîii a Europei cre­tine contra turcilor".

Cum era privit ¸tefan cel Mare de supu­ii lui ­i cum i-a rÇmas chipul Œn tradiîia popularÇ, neinfluenîatÇ de scrieri culte sau de viziunea ­tiinîificÇ a istoriei?

Aliat de nÇdejde
¸tefan-VodÇ a fost primul suveran romƒn intrat, ŒncÇ din timpul vieîii, Œn con­tiinîa colectivÇ a poporului ­i venerat spontan de credincio­i, care i-au recunoscut Œnaltele calitÇîi spirituale ­i l-au venerat ca sfƒnt. AceastÇ atitudine a fost hotÇrƒtoare pentru actul canonizÇrii MareluiVoievod de cÇtre Biserica OrtodoxÇ RomƒnÇ, la 20 iulie 1992. Nu canonizarea fomalÇ, pronunîatÇ tƒrziu ­i dupÇ severe anchete ale oamenilor Bisericii, este procedeul obi­nuit pentru a­ezarea cuiva Œn rƒndul sfinîilor. DupÇ practica veche a bisericii cre­tine, "pietatea popularÇ ­i cinstirea cuiva de cÇtre ob­tea credincio­ilor e aceea care a­azÇ cu adevÇrat Œntre sfinîi pe cineva", arÇta Liviu Stan, un specialist Œn dreptul canonic, Œn 1935.

AceastÇ veneraîie era ŒntemeiatÇ pe evidenîa trÇsÇturilor cre­tine de excepîie ale Voievodului - rezistenîa lui, nu umai eroicÇ ­i eficientÇ, dar care Œn epocÇ pÇrea de-a dreptul miraculoasÇ, Œmpotriva expansiunii Islamului. ¸tefan era slÇvit pentru "lucrurile viteje­ti" faîÇ de care "nimenea din domni, nici mai nainte, nici dupÇ aceea nu l-au Œntrecut", cum Œl caracterizase cronicarul Grigore Ureche.

Numeroasele lui ctitorii, Œn care se rugau pelerini din toate pÇrîile îÇrii, erau asociate Œn popor cu opera de apÇrÇtor al credinîei, convingere formulatÇ astfel de Ion Neculce Œn O samÇ de cuvinte: "¸i a­ia se aude din oameni vechi ­i bÇtrƒni cÇ, cƒte rÇzboaie au bÇtut, atƒtea mÇnÇstiri au fÇcut", ceea ce corespunde realitÇîii istorice, cum au confirmat speciali­tii. Pentru ¸tefan o ctitorie era nu numai un lÇca­ de slÇvire a lui Dumnezeu ­i a unui sfƒnt protector, ci ­i un monument menit sÇ pÇstreze Œn amintirea generaîiilor viitoare lupte, victorii, jertfe pentru apÇrarea credinîei. ×mpreunÇ cu duhovnicul sÇu Daniil Sihastrul, ­i el canonizat de Biserica OrtodoxÇ RomƒnÇ, ¸tefan a fost totdeauna prezent Œn memoria colectivÇ, cum constatase cronicarul Ion Neculce, acum trei veacuri, cƒnd consemna tradiîii vechi cu bazÇ istoricÇ sigurÇ.

×ntr-o vreme Œn care Machiavelli, contemporanul mai tƒnÇr al lui ¸tefan, propunea Œn Principele o filosofie politicÇ nouÇ, recomandƒnd conducÇtorului sÇ fie, potrivit intereselor statului, "vulpe ­i leu", ­iret ­i crud, cinic, cÇlcÇtor de jurÇminte ­i prefÇcut, un suveran cu atitudine riguros cre­tinÇ Œn gƒndirea ­i acîiunile sale, ca ¸tefan cel Mare, devenise rar Œn Europa.

Personalitatea omului de stat providenîial se evalueazÇ nu numai Œn lumina actelor din timpul vieîii, ci mai ales dupÇ efectul lor Œn posteritate.  Domnia lui ¸tefan cel Mare a fost Œnfloritoare pe planul vieîii spirituale ­i strÇlucitÇ prin ŒnfÇptuirile culturale. Ctitoriile Voievodului constituie un capitol bogat al arhitecturii europene scris de savanîi reputaîi (francezul Paul Henry vedea Œn ele dovada incontestabilÇ a unei "civilizaîii moldovene­ti"). Splendide opere de artÇ create din iniîiativa lui ¸tefan - obiecte de cult, icoane, manuscrise somptuoase - sunt pÇstrate azi Œn muzee ­i colecîii celebre din Orientul Apropiat, Europa ­i SUA.

Dar faîÇ de marile eforturi diplomatice ­i militare desfÇ­urate, programul politic al Marelui Voievod ar putea pÇrea mai puîin Œmplinit. Fiul ­i urma­ul sÇu la tron, Bogdan al III-lea, mo­tene­te o îarÇ mic­oratÇ teritorial, cetÇîile Chilia ­i Cetatea AlbÇ fiind ocupate de otomani, iar Pocuîia era obiect al conflictelor cu Polonia, care vor dura pƒnÇ la pierderea definitivÇ a acestui îinut sub Petru Rare­, Œn 1531. Statutul internaîional asigurat de ¸tefan cel Mare îÇrii sale, prin rezistenîÇ armatÇ ­i acîiuni diplomatice Œntreprinse cu tenacitate timp de peste patru decenii, justificÇ ŒnsÇ toate sacrificiile îÇrii, jertfele umane ­i pierderile teritoriale. La moartea marelui Voievod, Moldova era tratatÇ de aliaîi, ca ­i de adversari, ca o putere politicÇ ­i militarÇ implicatÇ activ ­i eficient Œn tensiunea crescƒndÇ dintre Respublica Christiana ­i Imperiul Otoman. Statele europene ­tiau cÇ se pot bizui pe acest aliat, iar otomanii ŒnvÇîaserÇ sÇ-­i evalueze corect adversarul. ¸i unii, ­i alîii priveau Moldova cu respectul ­i prudenîa care a asigurat romƒnilor dintre Carpaîi ­i Nistru condiîiile necesare pÇstrÇrii fiinîei statale, insituîiilor ­i identitÇîii lor. De care catastrofÇ Œ­i ferise ¸tefan cel Mare îara ­i cum contribuise el la istoria romƒneascÇ ­i europeanÇ pentru a merita recuno­tinîa ­i admiraîia atƒtor generaîii?

Statut provizoriu devenit permanent
La sfƒr­itul secolului XIV ­i Œnceputul celui urmÇtor, cƒnd cuceritorii otomani au atins linia DunÇrii Œn expansiunea cÇtre centrul Europei, Sublima PoartÇ a aplicat noilor vecini (ÝÇrile Romƒne) un statut diferit de acela impus pƒnÇ atunci cre­tinilor din Orient, Imperiului Bizantin sau Bulgariei. Potrivit doctrinei Islamului, rezumatÇ Œntr-o sentinîÇ a lui Muhammad transmisÇ oral (care nu figureazÇ Œn Coran), "PÇmƒntul aparîine lui Allah, Profetului ­i musulmanilor". Datoria acestora din urmÇ era sÇ cucereascÇ îÇrile necredincio­ilor aflate Œn "Ýinutul (sau Casa) rÇzboiului" ­i sÇ le includÇ Œn "Casa Islamului". Pentru populaîiile cre­tine cucerite, aceasta Œnsemna cÇderea Œntr-o condiîie de inferioritate politicÇ, civicÇ ­i religioasÇ la care au fost constrƒn­i grecii, slavii de sud ­i chiar romƒnii din unele teritorii ocupate efectiv de turci (raialele, Dobrogea, o vreme Banatul), pƒnÇ la eliberarea lor Œn epoca modernÇ. ×nsemna Œndeosebi pierderea libertÇîii ­i a identitÇîii naîionale.

Exista ŒnsÇ ­i posibilitatea unui statut de excepîie numit "Ýinutul (sau Casa) Œnîelegerii sau armistiîiului", rezervat îÇrilor care Œ­i pÇstrau fiinîa de stat, conducerea ­i teritoriul, religia, instituîiile proprii, Œn schimbul unor obligaîii financiare (tributul), militare (limitate) ­i politice (potrivit normei: "Prieten prietenilor ­i du­man du­manilor", a­adar adoptarea politicii externe a Imperiului Otoman). Au mai beneficiat de un asemenea statut, Œntre statele cre­tine, Rusia ­i cƒteva regate georgiene.

Acest statut al raporturilor Œntre Islam ­i unele îÇri cre­tine aplicat Œn secolul VII chiar de profetul Muhammad a fost considerat de la Œnceput de contractanîi ca provizoriu. Imperiul otoman l-a ŒncÇlcat adesea, sporind obligaîiile financiare, numind abuziv domnitori strÇini (dar, ce e drept, totdeauna cre­tini) sau chiar cedƒnd pÇrîi din Ýara RomƒneascÇ ­i Moldova care nu Œi aparîineau Austriei (Oltenia, Œn 1718-1739, ­i Bucovina, Œn 1775, iar Rusiei Basarabia, Œn 1812). Iar romŒnii au folosit orice Œnprejurare favorabilÇ pentru ŒncercÇri de revenire din acest regim de autonomie tributarÇ (care le respecta, totu­i, fiinîa statalÇ) la independenîa deplinÇ.

×ntƒmpinƒnd, la nord de DunÇre, o rezitenîÇ nea­teptatÇ din partea lui Mircea cel BÇtrƒn, Vlad Ýepe­, apoi a Moldovei lui ¸tefan cel Mare, otomanii au preferat sÇ aplice acestor îÇri statului de "Ýinut al ×nîelegerii". Pentru raîiuni diverse de ordin geografic, militar, economic, cucerirea acestor îÇri trebuia temporar amƒnatÇ. Dar nu abandonatÇ! Toîi domnitorii romƒni devotaîi misiunii lor cuno­teau primejdia care le ameninîÇ îara, aceea de a fi adusÇ Œn condiîia vecinilor cre­tini de la miazÇzi, practic supu­i Imperiului otoman. Salvarea nu putea veni decƒt prin acîiuni care sÇ demonstreze Sublimei Porîi cÇ regimul de "CasÇ a ×nîelegerii" trebuie aplicat nu provizoriu, ci permanent Œn ÝÇrile Romƒne.

Un rol istoric
¸tefan cel Mare a impus aceastÇ convingere Œn practica Imperiului otoman prin acîiuni decisive, care demnostrau cÇ Œmpotriva romƒnilor "nu se putea face nimic cu puterea", ci doar cu diplomaîia, cum va scrie istoricul raguzan Ludovic Tubero, cronicar oficial al Ungariei.

Evaluarea Œn perspectivÇ europeanÇ ­i universalÇ a operei lui ¸tefan cel Mare se poate face pe multe planuri. ×n ordinea importanîei, contribuîiile lui sunt, Œn domeniul spiritual, continuitatea politicii cre­tine a Bizanîului dupÇ prÇbu­irea acestui stat, asigurarea condiîiilor de supravieîuire a enclavelor cre­tine Œn Orient, perpetuarea Œn cea mai periclitatÇ zonÇ a continentului european. ¸tefan a fost un model de suveran cre­tin Œn plinÇ Rena­tere.

×n domeniul cultural s-a Œnregistrat un real progres, prin opera lui de ctitor ­i mecenat al arhitecturii ­i artei. Consolidarea Moldovei ca avanpost al rezistenîei Europei contra expansiunii otomane ­i invaziilor tÇtare a menîinut siguranîa marelui drum comercial NordSud, Œntre Marea BalticÇ ­i Marea NeagrÇ.

Domnia lui de 47 ani a avut consecinîe benefice pe termen lung ­i a pregÇtit o epocÇ modernÇ a eliberÇrii naîionale ­i de refacere a unor vechi culturi ameninîate sÇ disparÇ.

¸tefan cel Mare ­i, prin el, romƒnii Œ­i Œmplineau astfel rolul istoric de salvgardare a flancului de sud-est al Europei.

Cu aceste convingeri sÇ intrÇm Œn Uniunea EuropeanÇ ­i sÇ le ŒmpÇrtÇîim celorlalîi europeni.
 

PUBLISHER:
Institute of Dacian Civilization
 &
 IATP

Previous Dava Editions:

Dava Int. nr. 9
Dava Int. nr. 8
Dava Int. nr. 7
Dava Int. nr. 6
Dava Int. nr. 5
Dava Int. nr. 4
+ Dava [1,2,3]